luni, 25 mai 2009

Gratare si alergat

Sa nu credeti ca daca nu am mai scris nu s-a intamplat nimic... S-au intamplat chiar multe, prea multe ca sa am timp sa mai si scriu. Asa ca profit de group meetingul de azi ca nu e mare filosofie s-o urmaresc pe chinezoiaca ce prezinta si sa fac un scurt rezumat al activitailor ne-stiintifice semnificative din ultimele zile.

Saptamana trecuta cu ocazia sarbatorii sfintilor Constantin si Elena am petrecut si eu cu o Elena la un restaurant simpatic din zona. Si nu doar simpatic dar si interesant. Am mers sa mancam un gratar.



Mare filosofie o sa ziceti. Iubitorii de gratare stiu ca placerea vine nu atat din savurarea produsului final cat si din placerea adusa de procesul prin care carnea ajunge in starea de a fi consumata. Aici apare si partea interesanta a vizitei la restaurant. Fiecare masa are gratarul ei, cumperi ce carne doresti si ti-o prepari singur.





Foarte placut, mult mai placut decat doar sa mananci o bucata de carne gatita. Recunosc ca mergea un mujdei dar n-a fost sa fie... Oricum concluzia este ca trebuie neaparat sa achizitionez un gratar.

Sa mai zic ca a fost de milioane compania prietenilor mei?! E de la sine inteles.


Dupa atata gratar merge si putina alergare. Sambata dimineata a avut loc o cursa care are deja o traditie de 82 de ani, mai batrana decat universitatea de aici. Cateva echipe de douazeci si de oameni studenti si profesori din diferite laboratorare ale universitatii, au concurat intr-un fel de stafeta.


Evenimentul a inceput dimineata pe la 10 pe malul lacului Sanaru aflat aproape de zona in care locuiesc. Eu am facut parte din echipa studentilor straini, mai bine zis straini chinezi pentru ca in afara de mine si un african toti erau chinezi.






N-a fost mare branza sa alerg cei doi kilometri. Din nefericire chinezii de pe aici nu le prea au cu alergatul asa ca echipa noastra a iesit in final pe locul 23 din 28. Eh, bun si-asa, asta inseamna ca au fost japonezi mai lenti decat noi, si ma simt bine pentru ca restul echipelor n-aveau fete si-n plus japonezii astia alearga toata ziua... nu ca mine.




A fost o zi superba, lacul e frumos si bine amenajat, cu siguranta o sa mai merg pe acolo.

Chinezoaica mea inca se lupta cu explicatiile, ne-a cam pierdut pe toti de mult cu tabelele ei interminabile. Eu ma apuc de terminat un articol stiintific, v-ajnge cat v-am scris. In saptamanile care urmeaza o sa fiu foarte ocupata si nu cred ca o sa mai am timp de blog. Cine stie, poate saptamana viitoare la meeting o sa mai fie o prezentare plictisitoare...

O saptamana minunata tuturor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu