luni, 30 noiembrie 2009

Fata zambitoare :)

Rasfoind newsiasi.ro am gasit un scurtmetraj regizat de Constantin Popescu. L-am privit cap coada si ma distreaza pentru ca ce prezinta acolo mi s-a intamplat si mie...

Salutari celor de acasa si... v-astept pe mess (pe gmail ca merge mai bine !)


Weekend cu cantec

Habar n-aveam de unde vine “karaoke” si nici nu m-a interest subiectul pana weekendul asta cand am incercat si eu acest mod de distractie pentru prima data de cand sunt in Japonia. “Kara” inseamna gol, vacant iar “oke” vine de la orchestra, adica “okesutora”, adaptarea japoneza a cuvantului “orchestra” in engleza.

Nu stiu daca a aparut in Japonia dar stiu ca aici a luat amploare in anii ’70 de unde s-a extins mai tarziu in restul lumii, mai ales in Asia si America. Si daca in alte tari se canta de obicei karaoke in unele baruri sau cluburi, in Japonia nu e neaparat sa-ti etalezi talentele pe care le ai (sau ti le-ai dori!) de fata cu un public larg. Aici poti alege unul din restaurantele speciale pentru o astfel de distractie.

Si cum ziceam, weekendul trecut am testat si eu distractia asta. Putin rezervata la inceput, nu de alta da’ nu m-a facut mama cantareata, am acceptat sa impart ‘suferinta’ cu cateva prietene noi, doua romance si-o japoneza. La receptia restaurantului am primit o camera, izolata fonic binenteles. Prin telefon puteam comanda bauturi si mancare. Un ditamai catalog cat doua Dex-uri de mare cu melodii japoneze ne-a stat la dispozitie, plus unul mai mic in engleza.

Bianca ne-a uimit cu cateva melodii romantice in japoneza, Marlen in acelasi registru dar in engleza si cu vreo cateva octave mai sus decat mine, iar eu am inceput cu melodii mai vesele pana m-a cam lasat vocea si-am trecut si eu la de-astea lente… Ne-am distrat de minune si e clar ca experienta trebuie repetata cat de curand.






vineri, 20 noiembrie 2009

Treisprezece luni de civilizatie

A trecut mai bine de un an si, vrand nevrand, tara asta si-a pus amprenta asupra mea... Sarcasmul a scazut odata cu numarul lucrurilor de care nu sunt multumita, cu stresul care acum e oarecum inexistent in viata mea. Intr-un fel e plictisitor sa nu-ti faci griji pentru ziua de maine... Acum grija mea primordiala s-a transformat in a ma intreba ce o sa mai invat nou la lectia de dans, pe unde sa ma mai duc in weekend sau alte lucruri de genul asta.

Viata aici e total diferita fata de cea din tara. Evident ca nu continui sa regret faptul ca eu si altii ca mine nu pot sa ofere tot ce pot si sa fie rasplatiti pe masura la noi, in Romanica, nu pe alte meridiane. Ce motiv ai putea avea sa te intorci in conditiile in care la noi nu te poti intretine din salariul castigat? Ce era ar trebui sa vina sa se intample asta, pentru ca bag mana in foc, extrem de multi s-ar intoarce in tara sa munceasca daca le-ar fi garantat un trai decent. Nu asteapta nimeni sa se imbogateasca in strainataturi, dar le convine acolo pentru ca sunt respectati pentru ceea ce sunt si au un trai asa cum ar trebui sa aiba in tara lor indiferent de calificarea pe care o au. Daca tara lor i-ar respecta....

Ce-ar trebui sa schimbam? Mentaliatea, doar ca asta se schimba asa greu... De ce sa castigam cand putem sa ne furam singuri caciula...
Haideti sa dam vina pe cei care ne conduc, nu pe noi, cei de jos care aleg sa nu conteze, pe cei care aleg sa comenteze doar, pe cei care se complac in situatia in care sunt, pe cei carora le e lene sa FACA ceva. De ce sa vrem ceva mai bun cand putem sa ne plangem de situatia actuala fara sa facem nimic? Ce buni suntem la capitolul asta! Las' ca poate face altcineva... Nu mi-e dor de conceptul asta.

Indiferent unde ma va duce viitorul n-o sa stau deoparte sa astept sa faca altii ceea ce pot face eu, chiar daca pare ca efortul meu nu conteaza! Amprenta pe care si-a pus-o asupra mea Japonia ma face sa cred ca totul e posibil. Pana la urma ce-am de pierdut? Viitorul si sansa sta in alegerile pe care le facem si depind in cea mai mare parte de noi si nu de soarta.

joi, 19 noiembrie 2009

Ochelari antiglont


Ce putea sa le mai treaca japonezilor prin cap in materie de inventii? Cate nu le trece... Numai ca ei mai si pun in practica.

Rasfoind in pauza de masa stirile am aflat ca armata aici e dotata cu ochelari de soare antiglont. Lentilele acestora sunt capabile sa opreasca un obiect de aproximativ 7 mm diametru care se deplaseaza cu 100 de mile pe ora si chiar jumatate de kilogram de fier care ar cadea peste lentile de la 1.27 m. Hmm, chiar asa o fi?!

Pretul unei astfel de perechi de ochelari nu e mare, doar 317 dolari si pot fi cumparati online la fel ca si alte gadgeturi cum ar fi masina din sticla de plastic cu baterii solare, masinutele teleghidate anti-graviatie sau difuzoarele rezistente la apa. Pentru curiosi, acesta este linkul catre Japan Trend Shop.

luni, 16 noiembrie 2009

Influenza

M-am gandit azi sa scriu despre un subiect la moda dar care nu m-a interesat prea mult pana acum si care nici acum sincer nu ma pasioneaza. In Romania se face mare tamtam pe tema asta, aici mai putin desi amploarea fenomenului e mai mare.

Cand am auzit cum se cheama, "Influentza",
mi-am zis ca suna mai degraba ca numele vreunui DJ sau ca titlul vreunei melodii house pe care o asculta frate-miu. Oricum e mai frumos decat numele de "gripa porcina".

Ce nu stiati e ca, daca in Iasi din cate am
citit erau pana in 100 de cazuri, aici numai in universitate saptamana trecuta erau aproape 50. De cand a inceput sa se raspandeasca, adica de cateva luni bune, primesc mereu fel de fel de mailuri care ne spun sa ne pazim si ne raporteaza ce s-a mai intamplat. Dar cum sunt scrise in kanji soarta lor e decisa de click-ul pe delete. Exista chiar un site de unde cei interesati pot sa afle ultimele stiri. Daca sunteti curiosi, dati click AICI.

Fanilor mei le dau o veste buna: ieri a fost diagnosticat un coleg de-al meu cu gripa asta cu nume de melodie house. Deoc
amdata eu n-am nimic si sper sa nu am. De pazit nu prea am cum sa ma pazesc, asa ca nu ma stresez pe tema asta. Ne-au cam obligat sa ne ascundem sub masti, ceea ce nu era iesit din comun insa nici inainte de influenza.

Sper s
a stea departe de mine pentru ca peste vreo doua saptamani ma duc sa vad Kyoto. Chiar daca o sa stea sau nu, promit sa va zic cum a fost!

joi, 12 noiembrie 2009

Japonia - de ce aici oamenii sunt foarte slabi

De cand am venit in Japonia m-am tot intrebat cum pot fi oamenii atat de slabi aici. Nu am toate informatiile necesare pentru a lamuri problema dar pot sa-mi dau putin cu parerea.

Nu inteleg de ce „moda” impune ca toti sa fie trasi prin gamalia acului... Pentru europeni imaginea este binecunoscuta mai mult in randul fetelor, care au drept exemplu fotomodelele. Evident ca in ultimii ani s-a dezvoltat extrem de mult obsesia pentru a avea o astfel de silueta, nspe mii de site-uri dau fel de fel de sfaturi, mass media prezinta „recordurile” la care a mai ajuns vreuna din vedete si tot asa.

Japonezii se deosebesc de situatia asta prin macar doua aspecte. Primul ar fi ca aici molipsiti de obsesia siluetei mai degraba sunt barbatii, in general tineri. In al doilea rand mentinerea unui anume standard legat de dimensiunile corporale este chestiune de interes national.

Probabil ca si regimul alimentar, suficient de diferit de cel european, contribuie la procentul redus de grasime din posesia personala a japonezilor. Oricum, a spune ca aici nu se consuma junk food e total neadevarat. Cel putin printre tineri, binecunoscutele marci fast food sunt la destul de mare cautare.

Ce e insa de admirat nu e ce, cum si cand mananca, ci ce mai fac pe langa asta. Grija pentru sanatate este mare, dar si educatia e total diferita in privinta asta. Aici copiii sunt invatati de mici sa practice o gama larga de sporturi, nu cred ca sunt multi asa ca la noi tentati sa-si ia scutire... Pe masura ce cresc nu abanoneaza miscarea si exercitiu si ati fi foarte uimiti sa vedeti cate persoane trecute de prima si a doua tinerete gasiti in salile de sport, facand jogging pe strada sau macar plimbandu-se. Evident ca au si unde, peste tot exista sali si mai sunt si pline. Sa va mai zic ca toti stiu sa inoate? Se mira cand aud ca eu habar nu am pentru ca aici invata toti in clasele primare.

In afara de grija pe care fiecare o are de propria sanatate si silueta, anual firmele fac controale medicale angajatilor. Dimensiunea taliei pare sa fie unul din criterii. Atunci cand procentul celor care sar din standarde creste, creste si contributia baneasca pe care firma respectiva trebuie sa o furnizeze in fondul asigurarilor de sanatate. Aveti aici un reportaj facut de CNN daca va intereseaza subiectul.


O fi sau nu mai bun sistemul asta nu stiu. E clar ca Japonia e o tara de slabanogi, dar exista si suficienti bine facuti, nu asa multi ca in alte parti insa. Oamenii sunt sau cel putin par a fi mult mai sanatosi si e clar ca miscarea te face sa imbatranesti mai frumos si mai sanatos. E o lectie pe care vreau sa o invat si sa nu sa ajung la o anumita varsta la care sa spun ca miscarea si sportul nu sunt pentru mine. Vreau ca la 80 de ani, daca o sa ajung la varsta asta, sa am suficienta energie, sanatate si mobilitate sa pot dansa un tango. E un tel zic eu suficient in ceea ce priveste sanatatea si pe care l-am fixat de cand sunt aici! Cred ca e mai important sa ai o conditie fizica buna decat sa fii slabanog.

luni, 2 noiembrie 2009

Lucruri care fac diferita Japonia - imbracamintea

In weekendul care a trecut mi-am zis ca mi-ajunge cat stau prin laborator asa ca am decis sa nu pun piciorul prin campus si sa merg la shopping, activitate pe care n-am mai practicat-o de tare mult timp. Umbland prin magazine, evident ca m-am uitat si dupa ceva interesant de imbracat. Nu v-am mai zis, Japonia e diferita si prin modul in care oamenii de aici se imbraca.

Sa explic putin. In primul rand si cel putin teoretic nimanui nu-i pasa cum te imbraci. Practic le place sa se uite la cineva imbracat frumos. In al doilea rand tinutele casual, adica de zi cu zi, variaza de la clasicele (aici) rochii lalai si pana in gat, eventual si in nuante sterse, pana la tinutele de Barby. Mai exista si varianta kimono adaptata de doamne in general in varsta.

Avand in vedere ca majoritatea femeilor aici is cam doua la scobitoare isi permit sa puna pe ele si rochii lalai si tinute Barby sau mai bine Sandy Bell daca va aduceti aminte cine e. De aratat bine oricum n-arata. Pe langa costumatiile casual mai sunt si cele de job, incep cu primele.

Indiferent de vreme, majoritatea jumatatilor de scobitori (in sectiune transversala si longitudinala ca daca ma gandesc merg si patru la scobitoare!) poarta bluze cu maneci lungi, pe gat sau inchise la baza gatului, mai rar mulate pe corp si mai rar in culori vii. Daca aleg o bluza cu maneca scurta, atunci nu lipsesc din dotare manusile fara degete lungi pana la umar, asa ca sa completeze maneca lipsa, nu de alta dar nu le place sa se bronzeze. Ma gandeam eu ca e cam pustie plaja asta primavara cand a inceput sa fie vreme de stat la soare. Tot pentru/contra soarelui nu lipseste din dotare o palarie, in general cu boruri uriase si care cad pe ochi, dar si o umbreluta de soare.

Revenind la bluze, deasupra neaparat o rochita sau ceva de genul intre bluza si rochie, larga. Sub ea ori pantaloni ori neaparat colanti, evident mati sau pantalonasi scurti, trei sferturi, etc. Asta e un fel de tinuta specific japoneza, evident ca nu chiar toate is imbracate asa.

La celalalt pol sunt fetitele Barby care, indiferent de anotimp si temperatura poarta pantaloni foarte scurti ori fusta, pline de accesorii, de cele mai multe ori mai multe decat ar fi cazul. Asta e alta boala aici: chestiile sclipitoare si/sau colorate. Pietricele, inimioare lipite pe mobil, genti, brelocuri peste brelocuri, catarame, clamite de par si cate altele. Moda sclipitoare nu e adoptata doar de fete ci si de baieti. Nu-i nimic nou daca vezi vreunul cu o clama de par roz sclipitor in par... Ori vreunul care se da shmecher dar la mobil are un breloc cu un ursulet roz.

Majoritatea baietilor au parul la fel de lung ca fetele ca nu te prinzi daca nu te uiti atent care ce e. Moda la baieti e cu pantalonii cu vreo doua marimi mai mari, incalatamintea la fel, evident nelipsind posetele si accesoriile mai mult sau mai putin colorate si sclipitoare. Daca ma gandesc baietii se imbraca mai colorat decat fetele.

Nu va zic ce complicat e sa dai in magazine peste haine cu ceva culoare si care sa nu arate ca un sac... Marile lanturi europene sunt si aici dar marfa e facuta cred special pentru Japonia pentru ca nu sunt produse similare.

Desi deux piece-urile sunt garla sa nu va imaginati ca gasesti usor ceva care sa nu fie sters si plictisitor. Serioasa tinuta da' totusi! Ce sa va zic, difera mult stilul japonez de cel european. Din nefericire nu pot proba cu poze, nu m-a pasionat subiectul, promit sa reabordez subiectul mai incolo.


Am umblat ore bune prin magazine si n-am gasit nimic purtabil. De data asta n-am avut noroc, asta e, poate data viitoare!