marți, 26 iulie 2011

Pauza de sf

Am promis ca revin pe blog… am facut-o pentru scurt timp si lucrurile se vor schimba in curand in si mai bine, adica postari mai dese. Pauza se datoreaza celor doua teze de doctorat pe care trebuie sa le finalizez. Sunt doua si nu una pentru ca programul prin care am venit in Japonia se numeste « double degree program » . Adica eu, studenta la doctorat la UAIC, m-am bagat intr-un program comun al universitatii iesene si al celei de aici, japoneze adica, prin care eu, daca-mi vad de treaba si imi indeplinesc indatoririle, m-aleg cu doua doctorate : unul romanesc in stiintele naturii daca nu ma insel si unul japonez , « philosophy doctor » sau PhD. Ca nu stiu ce mare branza o sa fac cu ele e alta poveste.

Una din cerintele acordului dintre universitati e ca tezele (da, sunt 2 teze diferite) sa se deosebeasca intr-un procent de cel putin 30%. Tinand seama de experimentele facute deja in tara, plus cele de aici, plus minunatul titlu al tezei din tara care trebuie sa traga toata povestea pe un anume fagas, cele doua teze difera ceva mai mult, cam 70% (si asta ca date prezentate nu ca poveste…).

Una e gata, cea japoneza. Depusa, sustinuta. Mai raman doar formalitatile premergatoare primirii oficiale a diplomei care va avea loc undeva in septembrie. Ce-a de-a doua e oarecum gata… sau cel putin ar trebui sa o termin pana saptamana viitoare. Gata inseamna in varianta intermediara, a doua intermediara. De fiecare data cand o deschid as mai schimba ceva… Eh, oricum « greul » se va termina curand si o sa pot sa ma apuc de altele la fel, daca nu chiar mai stiintifico- fantastice.

Si daca tot vorbeam de teze, pe 14 iulie a avut loc sustinerea publica a tezei din Japonia.






Le multumesc inca o data celor care au asistat din Romania in videoconferinta cu Iasiul ! Cei care au ratat momentul si vor sa asiste la sustinerea finala a tezei din Romania, ii anunt sa se pregateasca pentru 29 septembrie. Sunt recunoscatoare tuturor celor care au fost intr-un fel sau altul alaturi de mine.
Multumirile atasate tezei japoneze le puteti citi in foto mai jos. Daca cineva doreste sa consulte intreaga teza, poate adresa o cerere la subsemnata sii mai vedem. Pe internet n-o incarc din varii motive. Cele pentru teza din Romania, live pe 29 septembrie.

Pe foarte curand !




vineri, 1 iulie 2011

Romania via Paris via Bejing

Abia ce-am bagat de seama ca n-am zis nimic de incursiunea pe care am avut-o in Europa la sfarsitul lui aprilie inceputul lui mai... Shame on me! Oricum nimic n-a fost asa interesant. Exceptand partea cu "via Beijing". Hai sa intru putin in detalii daca tot am deschis subiectul.

La inceputul anului, pe motiv de plan stiintifico fantastic, mi-am rezevat bilet pentru aprilie-mai acasa. Intre timp planurile stiintifico fantastice s-au schimbat... pentru a nspea oara. Nu mi-a parut insa rau ca lipisiem necesitatea venirii de alte planuri. Primul a fost botezul scumpei mele finute, Leila, al doilea, in ordine cronologica, Pastele. Pentru ca de-aici inspre voi, cei din tara, biletele de avion sunt putin duble ca pret fata de varianta Europa-Japonia si retur, si cum inca nu dispuneam de finante prea bune in calitate de studenta (cu tot cu bursa redusa pe motiv de tsunami, asta dupa martie), am ales prin ianuarie cea mai ieftina varianta pe care agentiile japoneze la care am apelat au gasit-o. Asa ca am platit putin pe un zbor spre Paris prin Beijing. Nu doar pretul m-a tentat in varianta asta ci si Beijingul. Evident ca n-am avut voie sa ies din aeroport si sa vizitez zona, m-am multumit, pentru moment, sa vad capitala chineza din avion si mananc chinezarii la ele acasa. N-am fost deloc deazamagita de niciunul din aspecte.

Ne-zburand niciodata cu chinezii si avand doar experienta vietii alaturi de colegii din laborator, trebuie sa spun ca am avut ceva emotii sa ma aventurez pe varianta asta. Tot colegii m-au informat ca Air China, compania cu care urma sa calatoresc, e cea mai tare de la ei, moment in care am inceput sa ma mai relaxez. Ca si servicii recunosc ca au fost cu mult peste asteptari. Nicio companie europeana cu care am zburat (poate doar Finnair) se apropie putin de serviciile chinezilor. Chiar si Finnairul e departe per total privind. Exceptand amabilitatea excesiva a personalului, testata psihologic de indrazneala tinzand spre nesimtire a chinezilor (popor cu care bag de seama avem multe in comun), confortul din avion a fost super, de mancare nu mai zic. Stau si ma intreb de ce o fi mancarea la ei asa ieftina si-n restul lumii atat de scumpa? Cum oare cu jumatate de pret isi permite compania sa ofere 2 mese in plus fata de alte linii aeriene? Hmmm, intrebarile legate de natia asta is mai multe la numar.

Si-am aterizat in Beijing. Frumos, curat, organizat. Nu atat de imprastiat si construit aiurea ca CDG (Paris). Spre surprinderea mea doar cateva (vreo patru) restaurante: unul chinezesc, unul japonez, pizza hut, si inca unul nu retin ce era, am impresia gen american. Logic, am mers direct la cel chinezesc. Buna mancare, pentru cei carora le plac picanteriile. Buna buna. Sunt fan mancare chinezeasca desi nu intotdeauna ce e vandut drept mancare chinezeasca in alte parti ale lumii se apropie de autentic.



 Doua feluri, fructe, orez si preferatul meu: ceai de iasomie. Autentic costa cam cat un sfert de pranz, mai mult decat o sticla de bere de exemplu, cea mai scumpa bautura care era in galantar.


In rest ce sa va zic de chinezi, m-au fotografiat si rasfotografiat la tranzit, mai ceva ca la o sedinta foto. Mi-au confiscat si unica bricheta din geanta pe care nu vroiam decat s-o aduc acasa colectionarei de sor-mea... In rest nimic interesant. Frumos aeroport, aerist. Acces la internet 15 minute gratis. In rest doar cu parola luata pe baza de pasaport de la un ghiseu... Mult prea complicat. Deh,comunisti, macar au o scuza. Oricum China, wait for me! I'll be coming back soon! 

Nu doar mancarea m-a impresionat in China. Incepand cu subiectul asta era sa uit alte aspecte. Survoland Biejingul care e urias, am remarcat cateva lucruri: majoritatea cartierelor sunt organizate in patrate. E placut sa vezi ce fel de puzzle de-asta iti ofera din avion fiecare tara. Asta spune extrem de multe si despre ce e jos pe pamant. In China asta am vazut: patrate, pamant galben, organizare dar mult praf, gunoaie si multe multe acoperisuri albastre. Inca n-am lamurit misterul acoperisurilor. In rest e destul de clara organizarea. Cu tot cu puterea lor economica, in medie sunt saraci si vai de steaua lor. Nu mai vai decat noi. Ei au macar unde locui, chiar daca dupa nu stiu cati ani statul le ia casa, chiar daca e cumparata, au ce manca si e ieftin chiar daca sunt multi, au un sistem educational tare de tot, fiind multi competita e si mai acerba, au universitati in top 10, 100, 1000... au tren de mare viteza si tehnologie cum noi n-o sa avem decat poate, cu putin noroc, peste vreo 20 de ani. Ori 50.







Prin Paris nimic extraordinar, in afara de botezul dragei mele Leila. Am descoperit biserica ortodoxa romana din Paris, foarte frumoasa, nu ma asteptam, nu mai spun de parintele Iulian care m-a impresionat si ca preot si ca persoana, nu mai zic de slujba oficiata in trei limbi datorita celor prezenti de pe diferte meridiane de la Greenwich inspre est. Numai finuta n-a prea fost de acord, izbucnind in plans de fiecare data cand parintele ii aparea in campul vizual!


In rest relaxare cu rudele si prietenii, evident si cu Skipy, un grataaarrrrrrrr! (la care eu mimez in poza ca as participa nu doar cu mancatul), o degustare de lichioruri, Limoncelo si alte chestii, tarta de mere, branza favorita si-un vin rosu ca doar am fost in Franta, nu?! Si cate altele...






Dupa care a urmat un abces palatin si-o parte SF de la care n-am poze, din fericire. Oricum in poze nu s-ar fi auzit ce minunat vorbeam, de parca aveam, cum mi-a zis un coleg, bomboane in gura, ca sa nu zica galuste...
Sederea in tara a fost cam scurta, ca de obicei. Putina indopare cu bunatati specifice Pastelui si preferintelor mele, ca doar cate fete are mama? Doua:))) Numai ca una n-are parte asa des de delicatese culinare! Si pana sa ma dezmeticesc m-am trezit inapoi pe aeroport cu cele patru legaturi, cool nu?
Vai ce era sa omit din poveste... Cea mai stupida parte a fost plecarea de pe Otopeni spre Iasi. Dupa ce japonezii m-au obligat sa-mi pun crema, pasta de dinti si parfumul intr-o singura punguta transparenta, dupa sedinta foto din Beijing, cireasa nu putea veni decat de la romanasii nostrii. Si nu oriunde: la plecarea pe o cursa interna. Nu m-au dezbracat si descaltat nici japonezii, nici chinezii, nici frantujii. Ei da la romani venind spre Iasi n-am scapat! Jos cureaua, jos papucii, jos ceasul! Cu toate astea tot a bipait detectorul lor ceea ce m-a facut sa cred ca e zgomot standard indiferent de cine si cu ce trece. O fi detectat plombele? Who konws... Ideea e ca am stat mult mai mult la coada aici decat oriunde pe drum. Si erau de zece ori mai putini oameni care asteptau la coada. Ma intreb cu ce ajuta excesul asta de zel... Si incurcatul bagajelor pe banda ca doar eram in Romanica, nu?!

Trecand peste strictetea autoritatilor de pe Otopeni pentru zborurile interne, am reajuns in Biejing, unde m-am oprit fix la restaurantul chinezesc. Si-acum salivez dupa mancarea aia... O sedinta foto cu multe avioane aterizand si m-am si trezit inapoi acasa, in Japonia. Urmatorul plan de incursiune in vest e in constructie. Or sa vina si detaliile si picanteriile!



La multi ani!

Mda, vad ca a trecut o luna de cand am zis ca revin. Si n-am prea revenit dupa cum usor se poate constata. Azi nu mai promit nimic, nu-mi place sa nu ma tin de promisiuni. E in pregatire partea cu munca.  Astazi (la mine e acusi 2 iulie) am doar o urare pentru cei doi fini ai mei nascuti, ce coincidenta, in aceeasi zi, la vreo douazeci si ceva de ani diferenta.

Leila e cea mai "noua" finuta a mea, azi face un anisor si-mi pare extrem de rau ca nu sunt mai aproape de ea s-o tin in brate si sa-i dau macar un pupic... Chiar daca inca nu citesti (desi cum o sa inceapa sa-ti placa literele si-alte nebunii de-aste o sa te umplu de carti!) o sa-ti zica parintii tai ca nana iti transmite un la multi ani si deja face planuri cand si cum sa mai aterizeze prin Paris sa te vada! 

La multi ani si pentru al doilea finut, Valentin, putin mai maricel, cu vreo douazeci si de ani, pe care nu l-am vazut de prea mult timp insa. O sa ma straduiesc sa indrept asta. 

Pentru restul cititorilor care mai deschid pagina mea (inca) stati aproape pentru ca revin, de data asta pe bune! Si o poza cu mine si finuta la botez.