marți, 29 martie 2011

28 martie 2011

Pentru ca am ramas fara porumbei mesageri in dotare si pentru ca nu toti cei dragi (plus curiosii ;)) sunt conectati la facebook, am lasat iar since fiction-ul si-o sa fac un scurt rezumat al zilelor trecute. 

Le multumesc celor care sub o forma sau alta si-au dat seama/amintit de ziua mea, dar si celor care s-au facut ca ploua. Sincer nu am ramas decat placut surprinsa de cateva felicitari la care nu ma asteptam. Restul lumii a devenit extrem de previzibila, but who cares?! Am avut doua zile super datorita catorva prieteni buni, in capul listei (pe locurile 1-10:)) cine trebuie intelege topul:P) fiind Bianca. Draga mea iti multumesc din suflet pentru tot! M-ai pus insa in incurcatura: cum fac rost de Watanabe Ken la sfarsitul anului?! (pentru cine nu stie de Watanabe Ken, puteti citi ce-am scris aici) By the way, are careva o pila la el???!! 

Multumesc celor de-acasa pentru mesaje, promit ca recuperam anul asta, cel putin o data si bine! Prietenilor de aici le-am multumit deja, pe blog n-are sens, tot nu stie niciunul romana. Anul asta am facut o mica selectie, n-au putut veni toti, deh sa incepi cu chef duminica seara si luni sa o iei de la capat cu cheful e cam complicat... Mai ales pentru cei fara antrenament! Nu ma mai lungesc la vorba, doar vreo doua poze! 










Cireasa de pe tort de ziua mea a fost faptul ca au inceput sa infloreasca ciresii!!!!




luni, 21 martie 2011

Oficial imi este bine

A trecut tsunamiul mediatic care, dupa mine, a facut mai multe ravagii decat un val de apa. Au trecut si momentele grele pentru "celula de criza" si s-a dovedit din pacate inca o data ce decizii total neinspirate si pripite pot lua autoritatile romane... Cei 300 de romani ajutati au fost 30, banii alocati insa tot au fost platiti = risipiti. Raman la parerea ca totul a fost facut doar ca sa fie facut, nu ca sa fie ajutati romani si asta cu efort minim din partea autoritatilor. Pacat pentru cei care chiar au nevoie de o mana de ajutor si n-au putut tine ritmul alert in care s-au luat/schimbat deciziile.

S-au dus pe apa sambetei si prezicerile... Sunt foarte dezamagita. Da' in caz ca totusi o sa vina apocalipsa, am hotarat sa ma bucur de viata cat incape, ceea ce-am si facut weekendul asta. Si weekendul asta. Dupa care a inceput saptamana foarte inspirant, cu o zi libera, pentru ca sarbatorim aparitia oficiala a primaverii. Deci oficial imi este bine, neoficial mi-e si mai bine, insa nu toate-s de pus pe blog, nu?! 

Un sfat pentru dragii de-acasa si de pe alte meridiane care isi fac griji: inchideti televizoarele (sau treceti pe programe serioase de-al de Discovery, National Geographic, merge si-un Disney Channel, ori un film) asa faceti si putina economie de energie, nu mai luati ziare, iesiti mai bine la o plimbare (daca n-aveti vreun nor de cesiu sau iod pe-afara!) bucurati-va de ce aveti, nu va faceti griji pentru japonezi si nici pentru noi. Suntem in siguranta aici, mai in siguranta decat in orice alt colt de lume! Japonia o sa treaca si peste asta cu bine. Soarele inca straluceste si e primavara. Oficial.



vineri, 18 martie 2011

Toata admiratia e mult prea putin... respectul... ce poti sa le doresti oamenilor care, constienti fiind, si-au riscat viata sa aduca sub control situatia reactoarelor. Oricate lacrimi si oricate rugaciuni si lumanari nu sunt nici pe departe de ajuns. E mult peste puterile noastre sa le putem multumi acelor oameni.

Ce-mi doresti tu mie, dulce Romanie...

Sa ma prapadesc azi de ras cand am auzit decizia autoritatilor romane in legatura cu marea avacuare a romanilor din Japonia. Dupa ce ca NIMENI nu stie cati romani sunt aici, desi nu-s un numar atat de mare incat sa nu poata fi numarati de angajatii ambasadei, reactia de azi e pur romaneasca si depaseste cel putin imaginatia mea! Dragilor sa ne tot intoarcem ca tara ne vrea si ne apara si-i pasa de noi exact cat imi pasa mie daca exista extraterestrii.

Dupa ce alte state europene au sarit in sprijinul conationalilor, probabil in urma agitatiei create mai ales in media, s-au hotarat si autoritatile noastre sa faca ceva: a aparut un anunt ca o aeronava va evacua doritorii de-aici. Pana aici, bravo lor. Continuarea insa, partea care a venit azi, e de rasul curcilor: statul roman asigura transportul doar pana in COREEA!!!??????!!!!! Breh autoritatilor, ca altfel nu meritati sa vi se vorbeasca, v-ati gandit mult inainte sa veniti cu asa o decizie? Mai bine NU FACEATI NIMIC decat sa ne serviti bataie de joc! Repet, nu vreau sa am intorc acasa acum pentru ca mai in siguranta ma simt aici, cu atat mai putin sa ma "evacuez" pe banii tarii, desi o excursie la Seul n-ar strica :))

joi, 17 martie 2011

First you should know that survival is not luck...

Sunt un simplu om. In comparatie cu plantea sunt cantitate neglijabila. Nu pot si nici nu ma tenteaza ideea sa mut vreo stanca, barem un munte... Universul insa se joaca cu noi dupa bunul plac. Pamantul pe care stam si care ne da hrana; apa, fara de care n-am exista, din care suntem facuti, dar care ne si poate lua tot in cateva secunde. Nici nu ne bucuram de toate cum ar trebui, nici nu le pretuim cat ar trebui. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Ce nu inteleg unii e ca impotriva naturii n-ai cum lupta. Te poti crede Superman, poti manca zilnic spanac sau iti poti cumpara un buncar, ori o calatorie pe alta planeta. Toate astea nu te-ajuta cu nimic sa opresti planurile casei noastre numita Pamant daca vrea sa ne agite putin. Cateodata putin mai mult.

Japonezii au inteles asta. Au inteles ca furnicutele sau albinele o duc bine doar in stup, organizati frumos, fiecare vazandu-si de treaba lui. Au inteles ca daca fiecare isi vede de treaba are si el de castigat dar si semenii si pe nimeni nu deranjeaza asta. Ca sa ii fie bine unui individ trebuie intai sa le fie bine tuturor. Ce fel de casa e aceea in care unele caramizi sunt de proasta calitate si nu-si fac treaba? Se mirau romanii pe facebook de faptul ca in trei zile a avansat reconstructia Japoniei privind o autostrada care a fost reparata si arata ca noua dupa ce fusese luata de tsunami. Ii inteleg perfect, pentru ca la noi pentru astuparea unor amarate de gropi trebuie de zece ori mai mult timp...

Revenind la natura cu care nu te putem pune si spera vreodata sa avem sorti de castig, am gasit in usa ieri o brosura cu instructiuni de prevenire a cutremurelor. Pentru curioziate o sa va enumar regulile simple ilustrate in ea. Cel mai important lucru e pastrarea calmului si cautarea unui loc in care sa nu fim loviti de diferite obiecte in cadere. Urmeaza sa ne asiguram ca avem o cale de iesire dupa cutremur (da, dupa! nu in timpul cutremurului) asa ca indicat ar fi deschiderea usii. Apoi, lucru care mi se pare logic, ar trebui sa inchidem toate sursele posibile de foc, aragaz, cuptor. Daca suntem afara, e de recomandat sa evitam strazile inguste. In orice caz dupa incetarea cutremurului daca a fost puternic e de dorit refugierea cu cat mai putine lucruri dupa noi intr-o zona de evacuare (peste tot acestea sunt deja stabilite si toata lumea stie care e cea mai aproape de zona in care locuieste).

Un sfat important e asigurarea ca vestile primite sunt corecte, brosurica indemnand cititorii sa nu creada ce aud din gura in gura, ci sa asculte radio sau tv, ori sa ceara informatii de la autoritati. Nu as vrea sa imi imaginez o situatie similara in Romania, avand in vedere absurditatile vehiculate in media... Trecand peste asta, ultimul sfat este cooperarea cu autoritatile pentru a-i ajuta pe altii raniti sau prinsi intre daramaturi, adica atitudinea despre care vorbeam mai devreme. Am aflat si unul din secretele elasticitatii si rezistentei constructiilor de aici: peretii au in interior o structura de fier-beton ca o retea cu patrate cu latura de maxim 80 cm.

Dar cel mai mult mi-a placut preambulul care explica multe lucruri legate de cele intamplate in ultimele zile intr-o singura fraza: "First you should know that survival is not luck"...

Tara lu' peste... completare

Doua informatii care zic multe:
1.Germania si Ungaria se ocupa deja prin intermediul amabsadelor de "evacuarea" nemtilor, respectiv ungurilor din Japonia... 
2. Ambasada Romaniei comunica prin intermediul unui preot cu romani (nu cu romanii!) de aici...

Nu vreau sa plec, nici daca mi-ar plati cineva biletul; nu de asta am adus in atentie aceste doua lucruri. Va las sa trageti singuri concluziile, eu m-am plictisit de nationalismul romanesc...

miercuri, 16 martie 2011

Japonia e sub ape...

Mintile bolnave nu s-au oprit se pare la a scorni doar scenarii ci le prezinta ca realitate… Tocmai ce-am aflat de acasa ca jumatate din Japonia e sub ape! Breh, va uitati prea mult la filme americane! Treziti-va! La cati munti sunt pe aici trebuie sa creasca nivelul Pacificului cu vreo 4000 de metri! De ce oare oamenii sunt mai dispusi sa creada un lucru putin probabil insa de senzatie? Treceti putin si prin creierasul din dotare toate informatiile pe care vi le ofera media.

 Armata interzice accesul pe cale terestra in nordul tarii vanatorilor de senzational si nu numai, ceea ce e foarte bine. Probleme sunt si inca nu sunt rezolvate insa lumea ar trebui mai mult sa ajute fie si printr-o rugaciune decat sa caute pe internet si la tv imagini cu oameni suferind, raniti, case distruse si vapoare ajunse la etajul doi al cladirilor… Media vrea doar sa vanda o paine, sa faca rating, asa ca se exagereaza din plin. N-am vazut pe nimeni sa starneasca de exemplu un val de protest ca nu se face nimic pentru consolidarea cladirilor in Romania de exemplu…

S-a turnat gaz pe paranoia si frica oamenilor, incat au inceput unii sa creada ca maine se rupe pamantul in doua si vine tsunami-ul si-n locurile in care nu e mare sau ocean. Si ma refer si la Romania de unde primesc mesaje de oameni mai speriati de cutremure decat mine. Din punctul de vedere al constructiilor din tara ii inteleg. Insa dragilor, daca nu ma agit eu aici unde se intalnesc trei placi tectonice si am avut 3 cutremure mari in patru zile, nu stiu de ce va agitati voi! Si daca maine suntem inghititi de o gaura neagra va ajuta cu ceva ca stiati cu o zi inainte? Vede-ti-va de viata, grijile n-aduc decat riduri! Ziceti mersi ca n-a fost la voi cutremur puternic, aprindeti o candela pentru cei de aici si traiti-va viata pentru ca e scurta oricum!

marți, 15 martie 2011

Tokai

In urma cu cateva minute, mai exact vreo 5, a avut loc un nou cutremur, micut, de data asta insa pe-aici pe unde e asteptat Tokai. Intensitatea maxima a fost de 6+, aici s-a simtit de 3. Sper ca nu s-au starnit faliile din zona... Doamne pazeste!

luni, 14 martie 2011

Tara lu' peste...

N-ati ghicit despre ce tara e vorba? E tara pe care o iubim dar de care ne batem joc, unii de altii si mai ales cei mari de cei mici. N-are insa rost sa discutam despre modurile in care nu suntem in stare sa fim, macar sa ne aratam putin nationalisti.

Dupa cum stiti din media, Romania si-a acordat sprijinul poporului japonez dupa dezastrul de zilele trecute. Ma intreb cum oare or fi romanii in stare sa ii ajute pe japonezi si cu ce in secunda in care nu sunt capabili sa se ajute pe ei, in secunda in care Ambasada Romaniei in Japonia stie cum sa ii gaseasca pe romani cand vine vorba de o festivitate insa n-a fost in stare sa trimita, la cei de a caror existenta stiu, un mail sa-i intrebe daca mai traiesc. Ca nu stiu nici cati romani sunt aici e deja un amanunt nesemnificativ... Poate n-o intra in competenta lor, dar daca vroiau sa faca ceva sau sa mimeze ca vor sa faca ceva, un mail era suficient. Vestile circula din gura in gura, pe forumuri, pe facebook si pe alte mijloace de-astea insa e haos...

Indiferenta si scuze penibile... si ma mai intreb o data cum e cu ajutorul etalat in media.


duminică, 13 martie 2011

Viata merge inainte...

 NU dragilor, NU plec de aici cu primul avion! Multumesc mult pentru mesaje insa sincer m-am cam saturat de toate sfaturile pe care le primesc. Stiu ca sunt din bunavointa, insa ce-i prea mult... Pe diploma mea scrie fizica medicala, asta insemnand ca stiu despre ce e vorba cand vine vorba de efectele pe care le-ar putea avea emisiile nucleare. Multumesc pentru ingrijorare, dar, deocamdata, nu sunt motive pentru asa ceva. M-am saturat de modul in care televiziunea sperie lumea... Pacat ca nu se da premiu pentru asta, romanii l-ar lua pe cel mai mare. Asa ca ma rezum la a urmari informarile (da, informari, nu banda rulanta de scenarii oribile a televiziunilor romanesti!) 

Situatia nu e roz, in mod cert, in nordul tarii. In zonele neafectate lumea insa, desi poate cu frica in san, isi continua viata, traieste, iubeste, merge la munca, rade, plange si se roaga... Japonia o sa isi revina, pentru ca oamenii sunt obisnuiti sa ia totul de la zero, sunt muncitori si se ajuta intre ei, considerand asta ceva normal.

Am fugit azi pentru cateva ore de tsunamiul mediatic si m-am bucurat de razele de soare care straluceste, cu tot dezastrul, si m-am incarcat cu energie pozitiva asa cum nu le-ar strica multora sa o faca...

sâmbătă, 12 martie 2011

Japonia si cutremurele

Faptul ca toti asociaza Japonia cu cutremurele si invers e arhicunoscut. Sunt insa multe lucruri legate de acest subiect care nu sunt atat de evidente si nici cunoscute. Nu le stiu eu pe toate insa pot sa va ofer cateva informatii acumulate in scurta vreme petrecuta aici.

Ultima din ele este aflata ieri. Un om de stiinta, specialist in domeniul cutremurelor, a prezis nu de mult unul mare, insa nimeni nu se astepta ca locul producerii sa fie cel despre care toti stiti. Asa cum nimeni nu se astepta sa se intample atat de repede. De fapt zona in care japonezii asteapta de vreo douazeci treizeci de ani un mare cutremur este zona Tokai. Toata lumea stie aici despre asta, nimeni n-are cum stii cand si daca o sa aiba loc. Eu sper ca nu foarte curand. 

Nimic interesant pana acum, asa pare, nu? Probabil ca ar trebui sa ma numar printre cei mai sperati, pentru simplu fapt ca zona e AICI. Plus minus cativa kilometri. N-am vazut inca lumea mutandu-se din zona asta si nici panica, desi, repet, japonezii se asteapta la asta de ani buni. Pe site-ul JMA (agentia meteorologica japoneza) exista pagina speciala acordata acestui subiect. Deci treaba e cat se poate de serioasa.

Problema porneste de la o falie care trece prin golful Suruga care de 150 de ani incoace, conform studiilor, stocheaza energie. Orice poate declansa un cutremur de intensitate in jur de 8. Conform calculelor, cutremurul asteptat de toti ar afecta zona ca in poza oferita de JMA si-ar produce un tsunami de 10 m. (in zona vestica centrala a portiunii incercuite cu roz locuiesc).  Facand analogia cu cele intamplate ieri, se potriveste predictia intensitatii cutremurului cu marimea tsunamiu-lui, difera doar locatia... 

(sursa JMA)

Repet, poza e o simulare, o predictie a oamenilor de stiinta in legatura cu un mare cutremur, numit Tokai. Printre efectele la care japonezii se asteapta sunt pagube materiale (aproximativ 260.000 de case distruse) si umane (9200 morti). E foarte clar ca si pana acum tema cutremurelor a fost luata foarte in serios. 

Desi zona in care locuiesc nu a fost afectata, cu toate ca am auzit cativa japonezi vorbind azi de mici inundatii in zonele apropiate de tarm, toti sunt pe faza tinand seama de enorm de multele replici care ar putea declansa si pe la noi cutremure. Oamenii sunt pe faza insa nu panicati. Ma intreba cineva ieri daca Budha ii pazeste pe japonezi... Nu stiu daca vreun Dumnezeu ne priveste si cum, stiu insa sigur ca japonezii stiu sa-si poarte de grija cat este posibil vis-a vis de cutremure. De dimineata am gasit in usa o hartie cu cateva sfaturi: sa identificam cea mai scurta cale spre iesire, sa avem pregatite haine groase si hrana la indemana si sa eliberam rafturile inalte pentru a nu exista riscul unor accidente. Eu nu ma agit asa ca nu va ingrijorati pentru mine. Nici acasa si nici la birou n-are cum ma lua tsunami-ul, pana la urma, Dumnezeu cu mila...

Curaj celor din zonele afectate si sa dea Domnul sa se opreasca replicile cat de curand...

vineri, 11 martie 2011

Lucruri care fac Japonia diferita de restul lumii...

Evenimentele de astazi arata integii lumi si alte aspecte prin care Japonia e diferita. Nu faptul ca aici cutremurele se petrec cu o rata mai mare decat in alte parti, ci faptul ca japonezii fac parte din categoria natiilor care invata din experientele neplacute. Nu e primul mare cutremur si, din cate am vazut la tv, nu cutremurul a facut atat de multe pagube cat tsunami-ul de dupa. Si daca de natura n-ai cum fugi, cu tsunami-ul mai ai o sansa, asta daca stii de el si ai unde si cu ce pleca... 

Ati vazut mai multe decat mine la televizor, asa ca nu am sa va ofer mai multe informatii cu privire la cele intamplate. Sendai se afla in nordul Japoniei, orasul in care cutremurul s-a simtit cel mai tare e situat la o distanta de aproximativ 500 de kilometri de Hamamatsu. Pe mine m-a prins in laborator, la etajul al cincilea. Ma bucuram si eu ca terminasem de schimbat o componenta de la instalatie si voriam sa vad daca totul functioneaza cand am inceput sa ma simt ca si cum as fi fost pe o barca. Intai mi-am zis ca mi se pare, cu toate vibratiile din laborator nu e prima data cand am senzatia asta... Insa au inceput sa se miste dulapurile, jaluzelele, clipa in care am zis ca e cutremur. Desi miscarile erau destul de ample n-a zanganit nimic. Am asteptat sa se termine, insa in loc de liniste, cladirea se misca din ce in ce mai mult. Asa ca am hotarat sa iesim din cladire. Mai agitat era un student care povestea senzatiile traite la etajul opt. 

Dupa vreo 10 minute de discutii am hotarat sa urcam in laborator din nou. Nici n-am apucat sa apas butonul  on al instalatiei ca am simtit cum ma misc cu tot cu scaun. Prima reactie a fost din nou de nedumerire, dupa ce toate au inceput sa vibreze din nou am constat ca era un al doilea cutremur. Se ingrosa gluma... Atunci abia ne-am dat seama ca treaba e serioasa, asa ca am abandonat activitatile si-am mers in biroul care e in alta cladire la etajul intai, mult mai sigur si cu mai putine zgaltaieli. M-am ingrozit cand am ajunsin fata calculatorului si-am inceput sa realizez dezastrul...

Japonezii nu folosesc scara Richter pentru intensitatea cutremurelor, ci una mai practica zic eu, care indica intensitatea simtita intr-o anumita locatie la suprafata terestra. Evident ca in materie de cutremure, masurat intensitati si predictii sunt clar cei mai tari... Peste tot exista statii seismice care comunica cu una centrala datele fiind transmise la cateva secunde pe internet pe site-ul JMA (Japan Meteorological Agency).  Intensitatea variaza de la 1 la 10 (Doamne fereste!). Cutremurele de 1 nu sunt sesizabile de oameni (or mai fi si exceptii), cele de 2 sunt destul de slabe insa am simtit vreo doua datorita usii metalice pe care o aveam; 3 si 4 sunt mai serioase, ca cele de astazi pe care le-am apreciat corect. Peste 5 n-am simtit si nu-mi doresc... Anul trecut a fost unul de 5 in Shizuoka, soldat cu cateva victime si o bucata de autostrada stricata. Cel din Sendai a avut peste 7... 

Se intrebau comentatorii de pe la posturile romanesti de ce nu s-au prabusit mai multe cladiri. Mda, un dezastru mai mare poate dadea mai bine la tv. Din fericire Japonia pune pe primul loc prevenirea si asta incepe cu o multime de antrenamente care se fac periodic in toate institutiile. Majoritatea oamenilor au casti la indemana plus o serie de lucruri utile si esentiale in astfel de situatii de la lanterna pana la kituri de supravietuire. Si pentru ca asta nu e de ajuns, japonezii nu sunt, ca alte popoare, in epoca de piatra in ceea ce priveste standardele in constructii. Garla de universitati in care se face cercetare asigura o continua imbunatatire a tehnicilor si materialelor astfel incat cladirile sa fie rezistente la cutremure. Nu vroiam sa fac comparatii insa nu ma pot abtine. 

In urma cu doi ani cand ajunsesem acasa am prins efectele unei furtuni de cinci minute: o multime de acoperisuri de case la intrarea in oras fusesera luate de vant. Dupa evenimentele astea am trait sa simt si un taifun care a trecut prin apropiere. Mai bine de o noapte intreaga un vant cumplit cu ploaie a zguduit totul in jur de traiam cu senzatia ca o sa ia cladirea cu totul ca in Vrajitorul din Oz. A doua zi ma asteptam sa vad acoperisuri zburate, case distruse, si-am ramas extrem de surprinsa cand am vazut doar vreo doi copaci doborati si doua antene tv zburate... Asta zice mult despre calitatea in constructii. In plus cu cat o locuinta e mai veche aici cu atat isi pierde din pret. 

Ne-lasand la o parte comparatiile, imi doresc, daca ar fi sa ma prinda cutremurul pe undeva sa fiu in Japonia, nu de alta, dar sa am mai multe sanse sa supravietuiesc...


Cutremur

Multumesc tuturor pentru mesaje! 
Sunt bine, sanatoasa, ocupata cum eram si cand s-a intamplat cutremurul. Aici unde locuiesc totul e ok. In nord insa aproape de epicentrul situatia e... O sa revin cu o postare.