Evenimentele de astazi arata integii lumi si alte aspecte prin care Japonia e diferita. Nu faptul ca aici cutremurele se petrec cu o rata mai mare decat in alte parti, ci faptul ca japonezii fac parte din categoria natiilor care invata din experientele neplacute. Nu e primul mare cutremur si, din cate am vazut la tv, nu cutremurul a facut atat de multe pagube cat tsunami-ul de dupa. Si daca de natura n-ai cum fugi, cu tsunami-ul mai ai o sansa, asta daca stii de el si ai unde si cu ce pleca...
Ati vazut mai multe decat mine la televizor, asa ca nu am sa va ofer mai multe informatii cu privire la cele intamplate. Sendai se afla in nordul Japoniei, orasul in care cutremurul s-a simtit cel mai tare e situat la o distanta de aproximativ 500 de kilometri de Hamamatsu. Pe mine m-a prins in laborator, la etajul al cincilea. Ma bucuram si eu ca terminasem de schimbat o componenta de la instalatie si voriam sa vad daca totul functioneaza cand am inceput sa ma simt ca si cum as fi fost pe o barca. Intai mi-am zis ca mi se pare, cu toate vibratiile din laborator nu e prima data cand am senzatia asta... Insa au inceput sa se miste dulapurile, jaluzelele, clipa in care am zis ca e cutremur. Desi miscarile erau destul de ample n-a zanganit nimic. Am asteptat sa se termine, insa in loc de liniste, cladirea se misca din ce in ce mai mult. Asa ca am hotarat sa iesim din cladire. Mai agitat era un student care povestea senzatiile traite la etajul opt.
Dupa vreo 10 minute de discutii am hotarat sa urcam in laborator din nou. Nici n-am apucat sa apas butonul on al instalatiei ca am simtit cum ma misc cu tot cu scaun. Prima reactie a fost din nou de nedumerire, dupa ce toate au inceput sa vibreze din nou am constat ca era un al doilea cutremur. Se ingrosa gluma... Atunci abia ne-am dat seama ca treaba e serioasa, asa ca am abandonat activitatile si-am mers in biroul care e in alta cladire la etajul intai, mult mai sigur si cu mai putine zgaltaieli. M-am ingrozit cand am ajunsin fata calculatorului si-am inceput sa realizez dezastrul...
Japonezii nu folosesc scara Richter pentru intensitatea cutremurelor, ci una mai practica zic eu, care indica intensitatea simtita intr-o anumita locatie la suprafata terestra. Evident ca in materie de cutremure, masurat intensitati si predictii sunt clar cei mai tari... Peste tot exista statii seismice care comunica cu una centrala datele fiind transmise la cateva secunde pe internet pe
site-ul JMA (Japan Meteorological Agency). Intensitatea variaza de la 1 la 10 (Doamne fereste!). Cutremurele de 1 nu sunt sesizabile de oameni (or mai fi si exceptii), cele de 2 sunt destul de slabe insa am simtit vreo doua datorita usii metalice pe care o aveam; 3 si 4 sunt mai serioase, ca cele de astazi pe care le-am apreciat corect. Peste 5 n-am simtit si nu-mi doresc... Anul trecut a fost unul de 5 in Shizuoka, soldat cu cateva victime si o bucata de autostrada stricata. Cel din Sendai a avut peste 7...
Se intrebau comentatorii de pe la posturile romanesti de ce nu s-au prabusit mai multe cladiri. Mda, un dezastru mai mare poate dadea mai bine la tv. Din fericire Japonia pune pe primul loc prevenirea si asta incepe cu o multime de antrenamente care se fac periodic in toate institutiile. Majoritatea oamenilor au casti la indemana plus o serie de lucruri utile si esentiale in astfel de situatii de la lanterna pana la kituri de supravietuire. Si pentru ca asta nu e de ajuns, japonezii nu sunt, ca alte popoare, in epoca de piatra in ceea ce priveste standardele in constructii. Garla de universitati in care se face cercetare asigura o continua imbunatatire a tehnicilor si materialelor astfel incat cladirile sa fie rezistente la cutremure. Nu vroiam sa fac comparatii insa nu ma pot abtine.
In urma cu doi ani cand ajunsesem acasa am prins efectele unei furtuni de cinci minute: o multime de acoperisuri de case la intrarea in oras fusesera luate de vant. Dupa evenimentele astea am trait sa simt si un taifun care a trecut prin apropiere. Mai bine de o noapte intreaga un vant cumplit cu ploaie a zguduit totul in jur de traiam cu senzatia ca o sa ia cladirea cu totul ca in Vrajitorul din Oz. A doua zi ma asteptam sa vad acoperisuri zburate, case distruse, si-am ramas extrem de surprinsa cand am vazut doar vreo doi copaci doborati si doua antene tv zburate... Asta zice mult despre calitatea in constructii. In plus cu cat o locuinta e mai veche aici cu atat isi pierde din pret.
Ne-lasand la o parte comparatiile, imi doresc, daca ar fi sa ma prinda cutremurul pe undeva sa fiu in Japonia, nu de alta, dar sa am mai multe sanse sa supravietuiesc...