duminică, 4 martie 2012

Iesirea din hibernare

S-a dus iarna de pe aici si zapada care a scos curiosii pe afara si pe la geamuri intr-o joi. Cu toate astea nu trebuie sa ma invidiati. Pe acasa inca ninge, pe aici inca ne mangaie Pacificul cu un vant rece ascutit. Zilele insa au devenit mult mai calduroase asa ca florile de prun si mar n-au ezitat sa se opuna iernii. Bine ar fi sa imi fie si mie atat de usor... M-am straduit insa sa ies mai des din casa si mi-am propus sa fac asta macar in fiecare weeekend. Inca nu sunt atat de multe de admirat, natura abia iese din hibernare, deocamdata timid.
Iubesc primavara de cand ma stiu, chiar mai mult de cand sunt aici. Si pentru ca imaginile sunt mai elocvente decat cuvintele, va las sa vedeti de ce am toate motivele sa o ador!
































Update

A trecut cam mult timp de la ultima prezenta a mea pe aici... Au fost si sarbatorile de iarna care au trecut ca fulgerul sau, ca sa fiu in ton cu evenimentele, ca shinkansenul (pentru necunoscatori shinkansenul e un tren rapid care circula pe aici, rapid insemnand la japonezi ca se deplaseaza cu aproape 300 km pe ora). Craciunul a fost un prilej bun de a re/introduce prietenilor mei japonezi, unora dintre ei cel putin, bucataria romaneasca: am organizat o mica petrecere la mine acasa si-am gatit cate ceva din ce facem noi pe acasa de sarbatori. Dupa cateva minute in care "paparatzzi" au fotografiat din toate unghiurile cele cateva feluri pe care am avut timp sa le prepar (nu de alta dar aici Craciunul nu inseamna concediu...) au devorat rapid o cratita mare de ardei umpluti, salata de vinete, ciuperci cu maioneza, salata boeuf si alte chestii. Mi-a placut ca i-a fascinat mamaliga servita la racituri, cateodata lucrurile mai putin importante sunt mai interesante. Cel mai distractiv a fost cand au aflat ca mananca salata de icre, culmea fiind ca, desi aici icrele sunt pe toate drumurile ca sa zic asa, nu sunt preparate asa cum le facem noi salata... In fine, lasand la o parte detaliile legate de mancare si faptul ca a fost doar primul capitol in bucatarie de sarbatori, prietenii mei au apreciat si bucatele dar mai ales faptul ca erau "home made" adica facute in casa si nu cumparate semipreparate. 



Si pentru cei care s-au gandit citind cele de mai sus ca ardeii umpluti nu-s mancare traditionala, tin sa mentionez ca am facut si sarmale, da' fiind mancarea mea preferata am fost mai egoista si n-am impartit-o cu toti!

A doua zi de Craciun am vizitat-o pe Bianca si familia ei in noua casa. Dupa ce-am epuizat rezervele de energie cu prietenii mei favoriti Naoki si Ryuji, a trebuit sa ne refacem cu mancarea pregatita de amandoua. Compania si masa plina m-au facut sa nu ma simt atat de departe de casa.



Ce sa mai zic, iarna asta e neplacuta si ma indeamna la un fel de hibernare, ajungand in felul asta sa vorbesc de Craciun in martie... Cu toate activitatile si de la munca si cele din afara ei n-am gasit pana acum dipozitia deci va place sau nu continui.
Petreceri au tot fost. Asa zisele "good bye - welcome" parties, traducerea in engleza de la bonenkai, iesiri diverse mai mult indoor decat outdoor. Pe-afara am inceput sa mai scot nasul cu ocazia excursiei la schi de la sfarsitul lui februarie. S-a compensat lipsa de zapada din Hamamatsu cu zapada la discretie condimentata cu putin ger in Tsugaike Kogen unde am mai fost si in anii trecuti. Mi-a prins bine scurta vacanta, si peisajul, si schiatul de care m-am indragostit. 






Am cam terminat-o cu zapada pentru anul asta. Cu frigul insa nu prea... Din fericire insa hiberanrea s-a dus odata cu primele grade in plus la termometru. Astept cu nerabdare inca vreo cinci grade in plus si florile de cires care asteapta acelasi lucru. Pana atunci a venit totusi primavara aici si va trimit o bucatica dar in postarea viitoare!