miercuri, 14 aprilie 2010

Se scutura ciresii...

N-am prea apucat anul asta sa ma bucur de sakura...Ba o conferinta, ba un experiment, ba mutarea. Duminica, profitand de soare si vremea minunata, am zabovit cateva minute sub ciresii care deja se scutura.


La fiecare adiere de vant ninge cu petale. Dati click pe poza de mai jos pentru a vedea un mic filmulet.


joi, 8 aprilie 2010

Sarbatoare si ninsoare

A durat ceva pana am creat o noua ordine, dupa mutarea de saptamana trecuta… O fi fost si astenia si cutiile de care ma impiedicam prin camera, dar n-am mai avut nici un chef nici de scris pe blog , nici de gatit… Si cum in ziua de Paste am avut si-un festival de dans la care mi-am accidentat o glezna, chiar ca nu mai era loc de pregatiri festive. Noroc, ca intotdeauna, de prieteni. Dupa ce la pranz am avut parte de mancarurile traditionale aduse de Marlene, la cina am mers la un restaurant romanesc la invitatia Biancai&co. Mancarea a fost buna, cam putina insa, atmosfera ne-am facut-o singuri, in rest a fost… romanesc. 



A trecut si sarbatoarea si venind la universitate m-a prins ninsoarea si mi-am dat seama ca trece primavara, mult prea repede, si n-apuc sa ma bucur de ea. De ninsoarea de petale de cires vorbesc. Da, e vremea sakurei, adica a ciresilor in floare, de aproape doua saptamani. Si pentru ca si vremea a inceput sa fie mai calda, tot Bianca si baietii ei m-au scos din laborator si-am plecat sa ne bucuram impreuna de soare si flori si de ninsoarea ciresilor in gradina botanica din oras despre care v-am mai povestit aici si aici.


Dupa ce plimbandu-ne cu trenuletul ne-am facut o idee despre noile amenajari ale parcului, am pornit in plimbare, uneori alegrare avanad in vedere energia inepuizabila a baietilor care s-au bucurat cred mult mai mult decat noi ca au putut sa se joace in voie, sa miroase flori, sa adune petale…


In asteptarea conexiunii la internet din noua locuinta si-a sfarsitului asteniei, binenteles, va trimit putina primavara din Tara Soarelui Rasare.

vineri, 2 aprilie 2010

Gata cu santierul!

Anul trecut dupa ce m-am intors din tara, am gasit un santier langa camin. V-am povestit despre el de cateva ori aici si aici. M-am cam intristat pentru ca noua cladire care se ridica mi-a rapit rasaritul pe care il savuram dimineata din bucatarie. Lunile au trecut si evident ca japonezii s-au tinut de termenul limita, asa ca inainte de 1 aprilie noua rezidenta a fost gata. In locul bucatii de tern de sport a aparut o noua cladire, cu apartamente de o camera, numita Shizuoka Daigaku Akebono Ryo. 


Dupa nervii din ajunul Craciunului cauzati de niste chinezi, natie despre care o sa va povestesc alta data, mi-am zis ca as putea schimba ceva si scapa de vecini in bucatarie daca as locui in noua cladire. Am aplicat si mi s-a aprobat mutarea asa ca in prima zi din aprilie, adica ieri, am si facut schimbarea. Urasc mutarile… daca o sa mai fie cazul o sa angajez neaparat o firma. Acum cand desfac cutii mi se par putine, impachetatul insa a fost epuizant. Dar cum toate se compenseaza in viata, se merita pana la urma schimbarea : am scapat de chinezi, locuinta e mai larga, am un minunat balcon din care pot vedea si rasaritul si apusul. (in poza de mai sus balconul meu e cel cu antena)
E grozav sistemul asta de camin de garsoniere mai ales ca sunt dotate si elegante. Nici macar nu trebuie sa ma ridic din pat pentru a inchide sau schimba intensitatea luminii in camera pentru ca am telecomanda. Bucatarioara are plita cu inductie ceea ce mi-a cam dat peste cap dotarile, pe « wish list »-ul meu aflandu-se acum tigai pentru placa de inductie. 


Am uitat sa va spun cum am ramas mirata in fata usii cladirii care numai nu se deschidea. Mi-am dat seama intr-un final ca trebuie scanata cheia pentru a deschide usile, atat la intrare cat si pe fiecare etaj. Nu e vorba de chei sub forma de card ci ele arata mai degraba a cheie de autoturism. Deh, tehnologia japonezilor nu inceteaza sa ma surprinda niciodata.
Inainte sa ma intorc la despachetat, va doresc Paste Fericit si va ofer un mic preview pentru postarile pe care mi le doresc in viitorul apropiat, daca o sa am timp, despre primavara care si-a intrat in drepturi de ceva vreme dar am ignorat-o.