vineri, 26 februarie 2010

Din nou.... sayonara

La fel ca si in alte dati si saptamana asta a inceput cu o petrecere. De aceasta data am zis "la revedere" baietilor din anul doi de master si celor de anul patru, avand in vedere ca tocmai s-a incheiat anul universitar si au absolvit. Toata lumea a fost fericita, nu pentru ca au terminat ci pentru ca ii asteapta o viata de care se pot bucura din plin, nu ca la noi in tara unde dupa ce ai absolvit te loveste din plin stresul gasirii unui loc de munca. Pentru japonezii din laboratorul meu soarta era decisa de anul trecut cand dupa stresul nenumarator interviuri au gasit toti slujbe foarte bune pe care le vor lua in primire din aprilie. Si garantat n-o sa ajunga nici unul sa vanda ziare sau sa faca covrigi...

luni, 22 februarie 2010

In cautarea iernii

-a terminat anul universitar, primavara se lupta sa isi intre in drepturi. Nu i-am invidiat pe cei de acasa pentru nameti si saptamanile de ger cumplit, insa parca mi-a fost putin dor. Asa ca am hotarat, de anul trecut ce-i drept, sa imi rezerv cateva zile pentru „portia de iarna”. Am verficat din timp pe internet prognoza meteo si nu mi-a venit sa cred cand in dreptul grosimii stratului de zapada am vazut 360 cm... Mi-am zis ca o fi o greseala de tipar, bine ca e zapada. Am uitat sa va zic, ne-am pornit spre Tsugaike Kogen, una din nenumaratele statiuni din Nagano. 

Nu a trebuit mult ca sa gasim prima dovada de iarna autentica. Primul popas l-am facut intr-un loc de unde in zilele fara ceata si nori se vede Fuji san in toata splendoarea lui. Anul asta norocul n-a fost de partea mea, datorita cetii am ramas doar in minte cu imaginea de anul trecut.(curiosii pot da click pe link s-o vada!) Am profitat insa de ocazie pentru a lua cu mine atmosfera de iarna, in cateva poze.













A doua oprire a fost ceva mai calduroasa: am vizitat un templu si-am luat o gura de... primavara. Greu e de gasit iarna!






Templul nu m-a impresionat atat de mult tinand seama ca nu ma pasioneaza deloc budismul si faptul ca am vazut deja o multime de temple... Mai interesant a fost aerul primavaratic imprastiat de cei cativa pruni infloriti din imprejurimile templului. Prunilor nu le prea pasa nici de zapada si nici de frig. Si cum sunt mai speciali decat ciresii, trebuie sa infloreasca mai devreme si sa imprastie in jur un parfum minunat.



View Larger Map

Dupa mai bine de sase ore de mers cu autocarul am ajuns la destinatie. Desi in privinta transportului Japonia este destul de bine dezvoltata, muntii reprezinta o provocare. Neexistand shinkansen pe acest traseu si trenul si autocarul sunt solutii cam la fel de rapide pentru a strabate cei aproximativ sase sute de kilometri.
Camera a fost ceva mai confortabila decat cea in stil japonez de anul trecut. 


Si cum n-am mers la munte pentru a sta in camera, am dat o raita prin statiune, cateva poze, „omiagi” adica suveniruri pentru colegi si cateva vederi. Am fost uimita sa gasesc vin rosu japonez, evident ca am fost curioasa cum e. Nu e Bordeaux, dar e bunut. Culoarea superba, usor aromat, cu o tenta de vin facut in casa.


Revenind la iarna, zapada era la locul ei, din plin, nu mai zic ca dupa ce am ajuns a si inceput sa ninga! Ca-n povesti! Numai ca in povestile astea drumurile nu sunt inzapezite desi pe margine stratul de zapada e aproape dublu cat mine de inalt. Putina bulgareala nu strica!




Am avut noroc de vreme buna, dimineatile au fost insorite si caldute. Frigul se lasa pe seara o data cu ceata si ninsoarea. Un frig de care mi-era dor, placut, nu ca cel din Hamamatsu dat de vantul rece care incepe congelarea de la oase spre exterior. 




 

Din multimea de partii, am ales si eu vreo doua asa mai pentru incepatori ca mine! A doua bulina mai putin alba pentru mine... am aflat ca toti japonezii invata in scoala primara nu numai sa inoate dar si sa schieze si e obligatoriu! Chiar si pentru cei care locuiesc in zone indepartate de munte se organizeaza anual excursii speciale in care elevii iau lectii. De asta poate si exista multe partii si multi oameni care le folosesc. Toata lumea are de castigat pana la urma. La mare cautare am observat ca e snowboarding-ul. Cine vrea sa incerce poate inchiria un snowboard dar poate solicita si un instructor care sa-l indrume.
 N-am indraznit sa incerc, m-am multumit sa-mi imbunatatesc tehnica la schiat. Spre deosebire de anul trecut cand am aflat dupa doar o zi de schi de existenta multor muschi din dotare, anul acesta doua zile pe partie au fost de-a dreptul relaxante. 






Am gasit si zapada si iarna, m-am si distrat, m-am si relaxat, acum astept primavara si ninsoarea de flori de cires!







joi, 4 februarie 2010

Yokohama

Dupa ce stiinta mi-a aratat minunatul Kyoto in totata splendoarea lui tomnatica, a venit randul unui alt oras japonez : Yokohama. Desi ma asteptam sa fie mai putin spectaculos avand in vedere sezonul, a fost extraordinar si pot spune ca este orasul japonez care imi placecel mai mult. Tot o conferinta m-a adus si aici, m-am cam specializat la a impusca in stilul asta mai multi iepuri dintr-o lovitura. Cele doua zile au fost insuficiente pentru a putea savura tot ce poate oferi Yokohama.
Port la Pacific, Yokohama este un oras extrem de dezvoltat si vad ca e infratit cu Constanta ! Cate ar avea de invatat cine ar vrea sa invete ceva, daca ar vedea orasul asta ! In fine, sa revin la poveste. Stiam ca imi place oceanul dar nu stiam cat de mult… Logic, prima plimbare m-a dus pe malul Pacificului, zece minute doar de la hotel .



Osanbashi Pier e un ponton pentru navele de pasageri. In interior arata ca si cladirea unui aeroport, deasupra totul e acoperit cu lemn si amenajat pentru cei care vor sa admire orasul dar si golful Yokohama. Vederea e superba, atata seara cat si in timpul zilei. Am testat ambele variante.





Fiind la 200km mai la nord decat Hamamatsu, temperatura maxima pe care am simtit-o aici a fost de aproximativ 5 grade, mai rece. Cu toate astea si cu tot cu seara si mai friguroasa, am pornit intr-o plimbare. Mult prea frumos peisajul ca sa nu profit !












A doua zi cu ce putea sa inceapa decat cu oceanul?! Eh, pana sa ajung acolo am dat o raita prin China Town. Imi place mult mancarea chinezeasca si vreau a vizitez China, asa ca am lasat partea chineza pe alta data. Chinezarii am tot vazut si foame nu-mi era. Asa ca am luat rapid o cafea si m-am dus sa fac o plimbare pe ocean. Pentru ca aveam de asteptat sa plece cursa care iesea in golful Tokyo si care astfel era mai ineresanta, m-am urcat intr-un vas care transporta pasagerii intre Japonia si America. La nivelele superioare am vazut cum aratau cabinele de la clasa intai si clasa extra. Diferenta intre cele doua era ca ultimele erau de fapt un fel de apartamente, baia si camera de zi fiind separate de dormitor. O multime de alte Sali, pentru copiii celor care calatoreau cu clasa intai, biblioteca, sala de mese, camera de fumat si altele. M-a uimit cat de avansati erau cu tehnologia japonezii, dar n-am inteles de ce in chiuveta de la cabina extra era apa si mai era si murdara. O fi fost de la ultimul pasager ?! Doua nivele mai jos camera motorarelor si cabinele de la clasa a treia.






Cand s-a facut ora, am plecat sa ma imbarc pentru plimbarea pe ocean. Din cauza sezonului pe uriasul vaporas eram doar sapte pasageri… Atata paguba, abia a fost extrem de lejer sa stau afara si sa simt oceanul prin toti porii. Si sa fac o droaie de poze, logic. Am fost surprinsa ca atunci cand eram in larg si in spatele nostru se vedea frumos orasul dar si atunci cand treceam pe sub podul ce separa golful Yokohama de Golful Tokyo, un membru al echipajului a venit sa ne faca poze.















Sunt complet indragostita de ocean si deja stiu ce vreau de ziua mea!

Trebuie sa revin in Yokohama. Aveam de gand sa vad cel mai mare acvariu din Japonia doar ca timpul nu mi-a permis. M-am multumit in ora ramasa sa vad o gradina zoologica. Ma gandeam daca sa va mai povestesc sau nu si asta dar am vazut iar ceva interesant, nu neaparat placut. Printre alte animalute, intr-un colt era amenajat un loc special unde vizitatorii pot mangaia puiuti de gaina, de care unii pe-aici se sperie (!), alte gaini si zburatoare, precum si fel de fel de soareci, hamsteri s-au ce-or fi, care pe mine nu ma incanta. Ultimii aveau amenajate desupra intregii zone trasee pe care alergau in voie. V-am filmat sa vedeti ce zburdalnici erau. Mi-a placut ideea, nu si soarecii care isi faceau plimbarea de dupamiaza pe desupra capului meu. (click pe poza pentru a vedea filmuletele)









Dintre toate orasele japoneze pe care le-am vizitat pana acum, preferatul meu a devenit Yokohama, nu doar pentru faptul ca oceanul este atat de aproape. Il recomand tuturor celor care vor sa viziteze Japonia.