sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Vine, vine primavara!

Hai sa va fac putin in ciuda. Stiu ce inseamna -20 de grade : te congelezi instantaneu, ceaiul nici n-apuca sa abureasca, maduva oaselor striga « du-te in casa ! » Am trait senzatia unica a unor astfel de temperaturi si, sincer, nu-i invidiez pe cei de acasa. Nici zapada nu-mi lipseste desi ma cam sperie anuntul de pe site-ul angentiei meteorologice japoneze care indica 0 cm de zapada in Nagano… Peste doua saptamani am programata excursie pentru schi… Frigul sta departe de mine, ca uleiul de apa. Desigur ca a fost inventata margarina asa, ca exceptie care sa confirme regula. Oricum -20 in Hamamatsu nu prind chiar daca as mai trai vreo doua secole. Doar in congelator unde-mi tin probele. Aici e primavara, ce mai… Exceptand soarele care isi face de cap, cu dinti ce-i drept, au inceput sa infloreasca si pomii. Primii pe lista prunii. Japonezii fac din ei fel de fel de bauturi, ceva intre suc si lichior, mai mult suc decat lichior avand in vedere ca gradele bauturilor doar tind la numarul celor de afara.

Ma bucur de soare, aproape zilnic, ma bucur ca totul straluceste si e vesel, desi vantul, de cele mai multe ori, imi aminteste ca e totusi inca iarna in stil de Hamamatsu si nu romanesc din fericire. Ce placut poate fi sa incepi ziua cu raze pierdute printre mugurasii de prun inflorit ! Daca nu ma intorc in tara, sigur voi alege o locatie in care soarele e prezent in majoritatea zilelor anului. Chiar, oare unde se intampla acest lucru? Pana gasesc informatia, priviti vreo doua poze cu “iarna” de aici.


vineri, 29 ianuarie 2010

Weekend cu Fuji san



Weekendul care a trecut a fost placut si relaxant si mi-a prins extrem de bine o iesire, avand in vedere saptamana care pe trecute si care e mai aglomerata decat puteam sa imi imaginez… Acesta este si motivul pentru care postarea apare abia astazi, nu pentru ca mi-as fi terminat treburile dar pentru ca o pauza este intotdeauna binevenita.



Revenind la lucrurile relaxante, duminica am fost sa arunc o privire mai de-aproape la muntele Fuji. Tot nu l-am mai vazut de mult decat pe desktop. Ideea a fost a Biancai&co, asa ca de dimineata am pornit spre un centrul de distractii, Pulse Dream Plaza. Situat la malul oceanului, acesta are zona de amuzament, magazine, restaurante si alte minuni. Am aruncat cateva priviri in magazine, majoritatea cu articole pentru copii, dupa care am iesit sa vedem oceanul si, evident, pe Fuji san.








Am ramas extreme de uimita sa vad cat de limpede si curate e apa oceanului. Deh aici nu au oamenii obisnuinta de a arunca peturi si gunoaie in apa…




Vreme superba de afara, caracteristica acestei perioade lipsita de precipitatii, a fost perfecta pentru o plimbare cu vaporasul. Ne-am apropiat de Fuji san care nu era atat de acoperit de zapada cum mi-as fi dorit si putin in ceata. Patruzeci si cinci de minute au trecut ca pescarusii pe langa vaporas si ne-am intors din plimbare.






Si ca sa aruncam o privire mai ampla asupra zonei, ne-am suit in roata uriasa.




Copilasii s-au bucurat sa se traga in trenulete si masinute, eu am stat pe margine, am facut poze si m-am distrat ca japonezii au bariere automate pentru un amarat de trenulet, pec and la noi radeam cand mi-a zis cineva cum oprea personalul inainte de bariera si cobora conductorul s-o coboare si-apoi s-o ridice dupa ce trenul trecea.



O groaza de distractii pentru mari si mici in centrul asta special construit, asa cum e normal intr-o tara civilizata sa aiba lumea unde se simti bine si cheltui bani. Din multimea de restaurante am ales mancare indiana care am constatat ca e foarte gustoasa dupa prima experienta de genul asta de anul trecut.




Mare parte a zilei trecuse asa ca ne-am grabit spre a doua locatie pe care ne-o propusesem si anume acvariul. Fel de fel de specii marine care m-au facut sa-mi doresc si mai mult sa merg la cursul de scufundari, muzeu cu dispozitive mecanice, teatru 3d. Mi-a placut mult acvariul de 5 m inaltime, vizibil din toate directiile si-n care erau doi rechini mari, pe langa alte vietati. Cel mai cool a fost ca se putea trece pe sub acest urias acvariu cu baza transparenta si puteai vedea cum se plimba desupra ta linistit rechinii.





Mi-a mai placut si ca am putut vedea cum inoata sardinele. Aveti si voi un filmulet mai jos.






In muzeul mecanic erau o multime de robotei care se straduiau sa imite prin miscari vietati marine. Multi dintre acesti robotei puteau fi comandati de catre vizitatori. Asta e un lucru care imi place in muzeele japoneze, ca ai ocazia sa te si distrezi facand ceva nu doar uitandu-te in vitrine. Ziua s-a incheiat cu un film 3d pe aceeasi tema : oceanul. Ce pot sa zic decat ca a fost o duminica extrem de placuta, relaxanta dar si interesanta. E greu sa te plictisesti in Japonia pentru ca la tot pasul gasesti un loc in care sa-ti pierzi timpul in mod placut.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Vizite la inceput de an

Nici n-a inceput bine anul ca am si inceput in forta munca. Si cum am avut si musafiri de acasa, numai de blog nu am avut timp. Trebuie sa recunosc insa ca m-am plimbat putin mai mult decat as fi facut-o in mod normal. 
Weekendul nu a mai fost dedicat ca alta data statului pe la universitate care era oricum inchisa datorita examenului de admitere. Primul loc vizitat a fost muzeul instrumentelor muzicale. 
 





O multime de instrumente muzicale, de fapt un fel de calatorie in timp prin aproape toata lumea. Zic aproape pentru ca de pe la noi nu am vazut nici un instrument... In rest toata gama, de la cele mai primitive, facute din scoici, carapace de testoasa, pana la tehnologia audio a zilelor noastre. Cel mai interesant mi s-a parut modul in care era prezentata istoria mecanismelor pentru piane: diferite mecanisme asa cum s-au dezvoltat de-a lungul timpului, aceastea putand fi si testate de vizitatori. Dupa cele doua etaje de exponate am testat niste instrumente intr-o camera special amenajata pentru asa ceva.
Urmatoarea oprire, un templu japonez din apropiera Hamamatsului. Desi autohtonii ziceau ca e extraordinar, pot zice ca am vazut si mai grozave pana acum. Pentru ei sunt convinsa ca mai mult decat locatia este importanta semnificatia locului. Aici a locuit si acum este inmormantat ultimul politician important din zona, care nedorind deschiderea Japoniei a fost ucis de samurai.



Duminica am ajuns la prietena mea, Hide, care m-a invitat sa particip la prima ceremonie de servire a ceaiului din acest an. De aceasta data numarul invitatilor a fost mai mare decat de obicei si-am constatat ca deja ma descurc bine cu ritualurile, cel putin teoretic. S-ar putea sa incerc si practic, mai ales ca am posibilitatea si mijloacele necesare, Hide facandu-mi cadou cele necesare. Am baut  ceai verde, am mai stat de vorba, apoi am luat masa in camera special aranjata pentru eveniment.



Inainte de plecarea musafirilor am avut parte de inca o petrecere, la un restaurant care mie imi place si unde am mai fost si cu alte ocazii similare. Mancarea a fost extrem de gustoasa si-am descoperit niste frigarui delicioase.



Exceptand locurile vizitate si petrecerile pe care le pot avea oricand, cel mai bucuroasa am fost de prezenta musafirilor. Sper ca si ei s-au simtit bine in aceasta scurta calatorie si ca vor ajunge maine cu bine acasa.


Ca incheiere la postarea de azi, un eveniment care m-a distrat. Se pare ca japonezii n-au aflat inca de faptul ca drapelul nostru s-a schimbat de ani buni. Asa ca la receptia hotelului langa mesajul de bun venit pentru musafiri era postat steagul de dinainte de '90. N-a fost rea intentie din partea lor, doar proasta informare. Si pana la urma de unde sa stie atatea despre Romania daca noi nu ne promovam cu nimic tara?



miercuri, 13 ianuarie 2010

Ninsoarea din pauza de pranz

Anul acesta iarna pare a fi mai serioasa decat anul trecut. Dupa ninsoarea (a se citi "fulguiala"! :P) din ultima zi a anului trecut si prima a acestui an, azi ninge iar. Ca sa fiu mai exacta, fulguieste peste jumatate de cartier. In cealata parte soarele deja a iesit din nori, asa ca nici o sansa de bulgareala... 
Cand am iesit afara nici nu-mi dadeam seama ce se intampla: se scutura vreun copac de petale? e iarna totusi, de unde atatea petale... Mi-a trebuit ceva sa imi dau seama ca e de fapt sunt fulgi de zapada... Incep sa uit cum e iarna adevarata. Abia astept excursia la schi din februarie! Deocamdata, inapoi la munca.

marți, 12 ianuarie 2010

La multi ani sarbatoritilor lunii ianuarie!

Si luna aceasta felicitarile merg la cateva persoane care imi sunt foarte dragi.
LA MULTI ANI! in ordinea aniversarilor pentru Dorin, Liliana, dl Constantin, finutul meu adoptiv Adrian, dna Liviuta si Angelica.

PS. Scuze daca am omis pe cineva! Reclamatii si sugestii puteti lasa la comentarii ;) 

duminică, 3 ianuarie 2010

Anul Nou pe alt meridian

"Agemashite omedeto gozaimasu!"Asa zic japonezii La multi ani cu ocazia schimbarii anului calendaristic. A trecut rapid Craciunul si-a venit anul nou care aici e o sarbatoare importanta. Si cum tot ma plangeam ca nu am zapada, a nins in Hamamatsu in ultima zi din 2009 si in prima din 2010. Acu sa nu va imaginati ca pe-aici sunt nameti ! Ninsoare inseamna un norisor doi din care se scutura cativa fulgi asa cum scuturi firmiturile de paine de pe fata de masa, si cam tot atat dureaza. M-am bucurat evident desi nu pot spune ca am avut parte de zapada.





Daca anul trecut am avut un revelion romano chinez, anul acesta a fost romano-japonezo-brazilian tinand seama de natiile celor cu care m-am distrat si, evident, de meniu. Am constatat inca o data ca nu e atat de importanta mancarea si bautura, nici locatia si nici muzica asa cum sunt cei cu care petreci. Sunt bucuroasa ca am acceptat invitatia prietenilor mei, Bianca & co, de a fi impreuna la trecerea dintre ani ! Si la cat de bine ne-am distrat am pus si de-un bis cu alte delicatese pe care nu apucaseram nici macar sa le gustam de revelion.





Dupa experienta de nou an romano-japonez a venit partea suta la suta japoneza, in casa prietenei mele Hide. Pentru japonezi prima zi din noul an e dedicata rugaciunii si familiei, a doua vizetelor primite sau facute. Stiind ca-mi place sa gust orice fel de experienta legata de cultura si traditiile japoneze, m-a invitat la ea pentru cina.

La usa m-a intampinat decoratiunea speciala de sarbatoare care e plasata acolo pentru noroc , bunastare si pentru a pazii casa de rele. In interior un aranjament cu prajituri de orez si-alaturi am observat teancul de felicitari de anul nou. AIci e un obicei foarte important sa trimiti prietenilor si cunostintelor felicitari. Scrise din timp acestea stau la posta si sunt livrate chiar in prima zi a anului.

Meniul a fost traditional japonez. Nu stiu sa va zic ce-am mancat exact, cele cateva tavi contineau, conform meniului care le insotea, vreo douazeci de ingrediente fiecare, diferite legume si feluri de peste si fructe de mare, sofisticat pregatite si aranjate, cam dulci ce-i drept pentru gustul meu. Am gasit totusi cateva delicioase si sincer prefer stilul asta. La noi ar fi fost un platou care ar fi continut probabil douazeci de tipuri de produse din porc, slanina-n loc de creveti, carnati in loc de ton si tot asa… Diferenta e ca aici nu cred ca stirile de dupa sarbatori incep cu cele x cazuri de internari din cauza exceselor alimentare sau de toxinfectii ca sa nu mai vorbim de infarcturile care nu ajung la televizor. Or fi si pe aici cateva cazuri, desi la cat de slabi sunt toti si la stilul in care i-am vazut ca mananca, ma indoiesc.







Sake-le a mers perfect cu meniul japonez, pana sa ne dam seama au si trecut cateva ore multiculturale. N-am putut pleca fara promisiunea ca o sa gatesc mancaruri romanesti pritenilor mei japonezi si m-am ales fara sa cer cu promisiunea ca imi vor coase un kimono pe masura mea !
Primele doua zile din an au fost pline de evenimente. Nu-mi doresc sa stiu ce-o sa mi se intample in noul an, nici sa se intample ceva anume, vreau doar sa ma bucur la maxim de tot ce am si voi avea ! Prietenilor le doresc sa aiba puterea sa ma suporte si anul asta, pentru ca fara ei n-as fi avut un an asa grozav dar, intr-o oarecare masura si invers ! Si invidiosilor le doresc putere, or sa aiba nevoie, ca de obicei. Un an bun tuturor !