miercuri, 30 septembrie 2009

Okura Act City

Pauza de pranz de astazi contrasteaza si compenseaza in acelasi timp pranzurile mele obisnuite din fata calculatorului. Azi am ajuns deasupra orasului, mai exact la vreo 150 de metri. Din cele habar n-am cate dar multe restaurante din Okura Act City (click pentru a vedea cladirea), am ales unul cu specific japonez, aflat la etajul 31. Mancarea a fost interesanta si gustoasa, nu neaparat in ordinea asta! Serivirea ireprosabila, nu ca m-as fi asteptat la altceva, dar aici chiar a fost mai mult decat ma asteptam.





Dupa un pranz foarte placut, am urcat la etajul 45, la aproximativ 220 metri, la observator. Din nefericire datorita vremii urate n-am putut vedea oceanul si nici muntele Fuji care oricum cred ca se vede doar iarna. Am vazut in schimb un shinkansen, mare de aici cat doua bete de chibrit, cladirile universitatii cat o pralina, o parcare deasupra careia japonezii au amenajat un parculet si cate altele. Ce mare e orasul! De la nivelul solului se simte altfel.











Si inapoi la munca!

marți, 29 septembrie 2009

Hamamatsu Flower Park - Mosaic Culture

Azi va spun, mai degraba arat, ce-am facut saptamana trecuta. Exceptand activitatile stiintifice si de organizare la care am participat cu ocazia unei conferinte internationale, am vizitat pentru a doua oara gradina botanica din Hamamatsu. Timp de trei luni sunt expuse aici minunate sculpturi din diferite plante, reprezentand diferite locuri din lume si mari orase din Japonia.
Mai multe informatii despre mosaiculture gasiti AICI Cautand acest link am dat si peste o camera web ce transmite live imagini din Flower Park. Puteti privi si voi AICI.



















Cum arata un musori de furnici

Natura e uimitoare, inimaginabila... Am fost uimita sa descopar cum poate arata un musuroi de furnici, ce pot face aceste vietati minuscule.
Ce-ar putea oare oamenii realiza daca ar pune umar la umar si-ar lucra impreuna?!
Priviti aici ce pot face niste furnici.

duminică, 27 septembrie 2009

Conferinta din Polonia - InterAcademia 2009

Ajung astazi intr-un final sa va zic si despre calatoria de saptamana trecuta, datorata conferintei din Polonia la care am participat. E putin ciudat ca a trebuit sa vin in Japonia ca sa ajung sa vizitez Polonia... si mai ciudat din punctul de vedere al japonezilor care parca imi ziceau da tu esti europeana cum de n-ai fost in Polonia ca doar e in Europa? O fi si Romania, dar asta e. Nici n-am apucat sa vin pe-acasa chiar daca eram la o aruncatura de bat.
Am gasit timp insa in noaptea dinaintea plecarii sa probez rochiile pentru dans care tocmai ajunsesera din China. Cine ar mai fi asteptat o saptamana? Las subiectul asta pe alta data. Poate...
Asa ca asta faceam eu pe la 1 dimineata. La 5.30 am plecat spre gara ca sa luam trenul ce avea sa ne duca la aeroport. Pe drum am descoperit in expresul care merge la aeroportul din Nagoya o chestie simpatica: deasupra usilor exista niste ecrane pe care poti vedea in timp real imagini transmise de o camera situata in fata trenului. In acelasi timp e afisata viteza cu care se deplaseaza trenul dar si alte informatii esentiale cum ar fi numarului vagonului in care e toaleta!
O alta chestie faina in trenurile japoneze, mai ales cele care au destinatia aeroport dar si in shinkansen, e ca au locuri speciale pentru lasat bagajele. Nu trebuie sa iti tarait toate papornitele prin tren dupa tine si sa blochezi circulatia ca ai unde le posta pana cobori.



Bun, si-am ajuns si la aeroport, pot sa zic ca acum dupa ce am avut ocazia sa ma plimb pe aici in voie mi-am schimbat preferintele: fara indoiala ca Nagoya Central Air este cel mai fain aeroport. Este primul loc in care am calcat in Japonia, dar nu din cauza asta e preferatul meu.

Va ziceam cand am inceput sa scriu pe blog de cea mai faina aterizare pe pista de la Nagoya, cand vedeam din avion pista in timp ce aterizam. E o experienta super, mai ales pe Central Air care e construit practic inocean. Acum am privit de pe puntea special amenajata cateva decolari. Super priveliste de care am vazut ca profitau si cei care n-aveau de gand sa plece undeva cu avionul. Puntea era plina de oameni in asteptarea unui avion care sa decoleze.



Linistea celor care se casca dupa avioane e asigurata de niste gardieni, dotati cu niste masinute simpatice, parca luate dintr-un film. Avand in vedere dimensiunile zonei pe care au supravegheaza, e de inteles ca asa sunt mai eficienti. Sau cel putin ar fi, nu de alta dar ma indoiesc ca se intampla mare lucru aici...



Nici nu stiu cand au trecut cele 10 sau 11 ore de zbor pana in Frankfurt si nici cele inca aproape 2 pana la Varsovia. Dar calatoria nu s-a terminat aici, pentru ca am mai avut de strabatut vreo 200 km pana in Kazimierz Dolny, un sat ca oras e prea mult spus, aflat in estul tarii. Fiind o locatie mai mult turistica, nu se intampla mare lucru pe-aici. Cand am ajuns, undeva inainte de 11 noaptea, n-am dat decat peste un grup vesel la una din cele 5-6 terase din piata principala, acolo unde se afla si hotelul nostru, Dom Architekta.



Frumusel satuc ce-i drept, de a doua zi am avut ocazia sa il vizitam.





Am profitat de locatie si-am facut o croaziera pe Vistula, Kazmiertz Dlony fiind situat pe malul acestui fluviu.





Dupa plimbarea pe fluviu am urcat spre ruinile unui mic castel si-apoi spre cele trei cruci de pe un deal de unde se putea vedea foarte bine atat centrul orasului cat si imprejurimile, inclusiv Vistula. N-am avut rabdare sa ascult ce ne povestea ghida, asa ca habar n-am sa va zic ce-i cu crucile si castelul.

Singura observatie e ca polonezii sunt ca si noi: au puncte de atractie turistica dar nu se omoara prea tare sa investeasca pentru a le face mai atractive si accesibile. Spun asta si pentru ca drumul din varful dealului pana in centru a fost oarecum aventura. Existau niste trepte dar erau mult prea abrupte si iregulare, periculoase si greu accesibile. Privelistea insa a fost super.





Urmatoarea locatie vizitata se afla intr-un oras aproape de Kazmiertz, Pulawy. Palatul Marynka era in mare parte in renovare asa n-am vazut prea multe.



Mult mai placuta a fost plimbarea spre catacombele din parcul ce inconjura palatul.



Revenind la Kazmiertz, in afara de a asista la conferinta mare lucru nu se prea putea face. La ora 10 seara se dadea parca stingerea in oras. Din fericire am gasit un restaurantel cochet si frumos si deschis dupa 10, coincidenta facand ca cina festiva ce incheia conferinta sa fie tinuta tot in aceasta locatie.



Evident ca aceasta calatorie a avut si-o parte stiintifica, doar de asta am mers in Polonia. Asa ca in a treia zi mi-am prezentat si eu lucrarea.



Profesorii participanti la conferinta au apreciat activitatea celor aproape 40 de tineri cercetatori prezenti. Concluzia, cel putin cea care ma priveste, a fost ca le-a placut prezentarea mea avand in vedere ca am luat premiul cel mare cu unanimitate de voturi.



Ultima zi in Polonia, am petrecut-o la Varsovia. In cele cateva ore si-o noapte cat am stat aici am avut vreme sa vad si partea moderna si centrul vechi care mi-a placut extrem de mult. Inainte de cina am facut si-o incursiune rapida pe la statuia lui Chopin si pe la casa in care s-a nascut Marie Curie.





Sederea in Varsovia s-a incheiat la Hard Rock Caffe (si-n Varsovia se cam da stingerea la 10 seara). Si dupa un somn confortabil dar cam scurt in hotelul de cinci stele in care ne-am cazat, am pornit spre Japonia unde m-a asteptat alta conferinta, care tocmai se incheie acum cand apuc sa postez povestea despre Polonia.