vineri, 30 octombrie 2009

Tokai Challenger

Rasfoind iar Japan Times am gasit ceva interesant. Niste studenti de la Universitatea Tokai au realizat un automobil solar care a castigat o cursa de 3000 kilometrii care a avut loc in Australia. Automobilul, numit "Tokai Challenger", a concurat alaturi de alte treizeci de autovehicule prototip functionand cu energie solara.
Cat de departe suntem...





sâmbătă, 24 octombrie 2009

Daca ai putea alege...

Am dat din intamplare peste o chestie inteligenta spusa de un scriitor britanic, de care pana acum nu stiam: Eric Robert Russell Linklater.
"Daca fiecare ar putea sa aleaga locul in care se naste, anumite tari ar fi complet depopulate"


Mie nu-mi pare rau ca m-am nascut in Romania. Imi pare rau doar ca in tara in care m-am nascut munca nu este o masura a valorii unui om.

Voi in ce tara ati fi vrut sa va nasteti? Aveti un sondaj in bara laterala a blogului cu cateva variante.

vineri, 23 octombrie 2009

Intre fictiune si stiinta

Cum sa nu dai click pe titlul "Need to study a black hole? Do it here on Earth!". Cercetatorii japonezi au creat in laborator conditii similare cu cele din apropierea unei gauri negre. Detalii pentru cei interesati se afla aici. Eu astept sa puna la punct teleportarea!
Pana sa ajungem acolo, citesc tot intr-un ziar ca au lansat un sistem nou de alimentare pentru mobile si laptopuri care produce energie si este reincarcabil in cateva secunde.

Digestie usoara!

Rasfoind la cafea e-ziarele de pe aici am aflat, printre altele, ca se lanseaza Windows 7 in Japonia intr-un mod inedit. Sincer nu sunt fan Windows si am sentimentul ca o sa mearga la fel de greu cum se digera si burgerul pe care japonezii il asociaza cu noua versiune a faimosului mod de operare! Digestie usoara amatorilor, de Windows binenteles!
Articolul il gasiti aici.

marți, 20 octombrie 2009

Inca un weekend cu dans

A mai trecut o saptamana, nici nu stiu cand... A trecut rapid si weekendul si parca n-am apucat sa fac mare lucru. Asteptam cu nerabdare ziua de sambata cand ar fi trebuit sa fie un show aviatic la baza militara din apropiere. Din nefericire a plouat asa ca s-a zis cu admirat cascadoriile facute de avioane... Dupa ce le-am auzit motoarele pe deasupra universitatii zile bune inainte de ziua showului, sambata s-a lasat linistea. Asta e, poate la anul o sa am noroc de vreme buna.

Duminica s-a facut frumos asa cum era si cazul. N-am stat pe-afara prea mult pentru ca aveam alte planuri. In urma cu vreo luna doua chiar, profesoara de dans de la unul din cele doua cluburi la care merg hotarase sa organizeze o petrecere. Pana a avut loc petrecerea, adica duminica, am fost cam circumspecta pentru ca stiu cum decurg petrecerile japoneze: mancare, bautura si cam atat. Din fericire de data asta a fost super. Si-a mai si durat aproape toata ziua.
Locatia aleasa a fost un hotel din Hamamatsu, destul de mare, asa cum ii spune si numele "Grand Hotel". Am mai fost o data aici, in iunie, cu ocazia unui festival, tot de dans. Este potrivit pentru asa ceva pentru ca are o sala de banchete mare cu ring de dans. Dar sa va zic de petrecere.
Au fost vreo trei reprize de dans in care perechi de amatori antrenate de cei sase profesori prezenti au aratat celorlalti cat de grozavi sunt. Am dansat si eu de doua ori, cu colegii incepatori de la una din clase. Intre etalatul abilitatilor (pe care si le doreau toti sa le aiba!) au fost pauze de aproximativ o ora fiecare de dans liber, adica dansa fiecare cu cine vroia. Momentele astea au fost cele mai faine.






Ii admir sincer pe japonezi ca gasesc curajul la varste inaintate sa se apuce de dansat. In acelasi timp mi-e mila de stilul in care sunt educati tinerii si de faptul ca nu au curajul sa faca nimic pentru ei, nu profita deloc de varsta si posibilitatile pe care le au. Daca ii lipseste tarii asteia ceva e faptul ca prea incuiati la minte sunt majoritatea locuitorilor. Cei care sunt mai deschisi se remarca prin rezultatele pe care le au desi cred ca asta e valabil oriunde in lume.
Revenind la dans, au fost si cateva momente hai sa le zic ciudate, nu gasesc un cuvant potrivit... Ii respect pe cei in varsta si, cum spuneam, ii admir pe cei pe care i-am vazut pasionati de dans. Sper doar ca la varsta unora dintre ei, adica dupa vreo 80 de ani incolo, daca o sa traiesc si-o sa fiu in stare sa dansez o rumba, n-o sa ma pun in situatia in care s-au pus doua doamne la petrecerea de duminica.
Acu' nu stiu cine a fost "vinovatul" pentru senzatia creata de cele trei coregrafii pe care le-am vazut... Unul din profesorori, mai tinerel, cel putin de doua ori mai tanar decat partenera, a dansat cu aceasta rumba pe o melodie superba. Problema era ca cei doi se straduiau din rasputeri sa para conectati... Orice straduinta insa in situatia asta e pur si simplu... Cum poti sa fi "conectat" pe o rumba cu partenera care poate sa-ti fie bunica??? imi pare rau sa zic dar momentul a fost oribil. In acelasi ton au mai fost doua dansuri, acelasi profesor... Alta batranica de data asta si vals. V-am inregistrat cateva secvente. Click pe poza sa vedeti filmuletul.




Ultima ipostaza nereusita dar mai putin oribila a fost o coregrafie insiprata din filmele cu James Bond (poza de mai jos stanga). Partenerul arata a 007, danseaza chiar fain, deh dansator profesionist. Insa partenera... e din alt film, in cele cu James Bond n-are ce cauta... Mai degraba facea schimb cu una din batranele, ele s-ar fi potrivit mai bine in poveste.



Petrecerea inceputa inainte de amiaza s-a incheiat seara tarziu cu dansatori profesionisti. Superba a fost rumba dansata de profesoara mea, frumos si quickstep-ul dar mai antrenanta a fost cha cha. Aveti mai jos, daca doriti sa vizionati cateva filmulete. Click pe poza pentru a vedea inregistrarile.









joi, 15 octombrie 2009

Organizare de santier - continuare

La cererea cititorilor si pentru ca aveam oricum de gand, vine azi update-ul despre santier. Se misca repede treburile, de la ultima postare au sapat si fundatia, au si turnat-o, acum se lucreaza la etajul intai japonez, parterul nostru adica. Se munceste si pe soare si pe ploaie si sambata cateodata, dar doar in timpul zilei, cam de la 7-8 dimineata pana pe la 7-8 seara, mai tarziu de atat n-am prea vazut miscare in zona.

Nu ma intreb daca or sa termine la timp pentru ca aici nu prea are sens o astfel de intrebare. O sa revin cu poze mai clare, deh intre trezit, pregatitul pranzului si plecatul la universitate, stau mai prost cu focalizarea




In rest fac bine, pentru cei curiosi, doar ca sunt putin cam ocupata zilele astea.

joi, 8 octombrie 2009

Dupa Melor

Am aflat de ce-l cheama numarul 18 pe Melor: e al 18-lea taifun de anul asta. Pagube prea mari n-a facut pentru ca lumea a fost avertizata. Cursurile la universitate au fost preventiv suspendate astazi. Oricum Melor a fost fioros, cel putin a facut o groaza de zgomot toata noaptea, creand senzatia ca in orice secunda totul va fi luat de vant. Spre uimirea mea, dupa tot zgomotul, n-am vazut decat o antena zburata, un copac scos din radacini in curtea universitatii intr-o zona unde de obicei curentii de aer sunt puternici si-un geam spart...
Si s-a dus... Acum e soare si 25 de grade.

miercuri, 7 octombrie 2009

Cioc cioc! Cine-i? Melor!

Cine-i Melor? Taifunul nr. 18 (inca nu m-am dumirit cand a inceput numaratoarea!) care se apropie de Japonia. Nu va ingrijorati, pana cititi postarea a si trecut. Si in plus in zona in care ma aflu nu e pericol mare. Doar ca ploua de vreo trei zile si-o sa mai ploua vreo doua. Prognoza pe maine era furtuna, acum s-a transformat doar in 100% sanse sa ploua dimineata.

Conform Agentiei Meteorologice Japoneze doa
r sudul v-a fi puternic afectat, adica partea rosie din poza. Conform unor alte surse (secrete! da' credibile), in Hamamatsu in ultimii ani taifunele n-au impresionat, deci e ok.

De vineri va fi iar vreme buna si sper sa tes
tez intr-un final gratarul pe care mi l-am cumparat!

luni, 5 octombrie 2009

Weekend

Printre lucrurile pe care nu vi le-am zis pe blog se numara si una din pasiunile mele: dansul. Acesta a fost si subiectul weekendului care a trecut: sambata am participat la festivalul centrului unde merg sa invat sa dansez, iar duminica am fost in Fujieda unde a avut loc un fel de festival-concurs la nivel regional, organizat de Federatia Japoneza de Dans Sportiv.
Daca regret ceva in viata este ca nu m-am apucat mai devreme sa invat sa dansez. Oricum m-am trezit mai din timp decat majoritatea "colegilor" din cele doua clase de dans, a caror medie de varsta sare bine de 50 de ani... Dar asta nu ne impiedica sa ne simtim bine dansand, chiar daca unii mai uita pasii, ii numara sau nu urmaresc ritmul melodiei!
Si zic ca e de admirat ca, chiar daca sunt in varsta japonezii danseaza, merg la sala si nu se gandesc ca "sunt prea batran sa fac miscare". E un lucru care noua, romanilor, ne lipseste. Poate daca am fi invatati de mici sa nu ne fie frica/lene sa facem sport si-am avea si mijloacele necesare, locuri accesibile pentru toti, nici cu sanatatea n-am mai sta asa de prost si nivelul de viata ar fi mai ridicat. Evident, mai e si intrebarea "unde sunt tinerii?". Nimeni nu stie, dar, pe langa lucrurile bune, poporul asta mai are si lucruri mai putin bune, legate de modul in care sunt invatati oamenii de mici sa interactioneze cu cei din jur...
Revenind la subiect, aveti mai jos si doua colaje cu cateva poze de zilele astea. Sper sa nu muriti de ras, asta e sunt mai scunzi decat mine, colegii de la dans plus 99,9% dintre japonezi dar si macar 90% din romanii pe care ii cunosc
!
Si in afara de dans mai am si ocazia sa vorbesc japoneza sau cel putin sa ascult si sa ma chinui sa inteleg! Nu stau chiar asa prost la capitolul asta tinand seama ca, dupa weekend-ul dansant am fost in stare, spre uimirea mea, sa trec cu bine astazi (luni) testul de japoneza si sa avansez la nivelul al doilea! Uraa, nu mai sunt incepator!


vineri, 2 octombrie 2009

Vizita la fabrica Suzuki

Mai am pentru voi o povestioara interesanta zic eu. Tot saptamana trecuta si tot din cauza conferintei, am avut sansa sa vizitez fabrica de autoturisme Suzuki de la Takatsuka. Din pacate nu am avut voie sa facem poze in interior, insa o sa va arat pozele facute dupa ce-am vazut fabrica, in muzeul Suzuki.
Mi-a picat fata din prima cand am ajuns in perimetrul fabricii. Diferite componente auto se plimbau de la o cladire la alta in niste masinute, fara sofer. Nimeni nu le deranjeaza si micile masini nu incurca pe nimeni pentru ca se deplaseaza in interiorul unui culoar marcat pe asfalt.
Am fost dusi apoi intr-o sala speciala unde sunt primiti vizitatorii. Aici ne-a fost prezentata firma Suzuki si amplasamentul fabricii pe care o vizitam. Exista aici doua linii de asamblare a automobilelor Suzuki, dar si cateva modele Nissan si Mazda. In afara de autoturisme cei de aici mai fabrica diferite componente, plus motoare de barci si motociclete.
Dupa toate explicatiile, am pornit spre una din liniile de asamblare sa vedem si noi cum ajunge un atoturism de la stadiul de tabla la cel final. Treaba in fabrica nu merge doar ca pe banda ci merge chiar pe banda. Atata eficienta serios ca n-am mai vazut niciodata! Muncitorii nu prea au de ales: ori isi fac treaba si repede ori n-au ce cauta aici. Banda se misca si ei trebuie sa fixeze diferite parti intr-un interval relativ scurt de timp. N-au timp de stat la o tigara cand au chef sau de stat la discutii. De exemplu pentru a fixa motorul nu este nevoie de mai mult de 20 de scunde, iar pentru bordul masinii chiar mai putin, aproximativ 15.
Inainte de a fi angajati si distribuiti in diferite puncte ale linei de asamblare, muncitorii trebuie sa treaca patru teste. Pentru aceasta exista un colt special amenajat. Primul test consta in impartirea cartilor dintr-un pachet de carti de joc dupa diferite criterii in 4-6 seturi in 15 secunde. Celelalte teste constau in prinderea unui anumit numar de suruburi intr-un anumit interval de timp si alte astfel de teste de indemanare si rapiditate.
N-am vazut asa multi muncitori in fabrica, pentru ca, acolo unde se poate, ei sunt inlocuiti de roboti. Personalul era cu preponderenta concentrat in zona de testare unde masinile sunt verificate amanuntit si partial computerizat.
Scurta vizita dar instructiva. Ma intreb doar cum pot acesti oameni sa fie asa eficienti si cat ne-ar trebui noua in tara sa gasim 1000 de astfel de oameni, cat lucreaza aici intr-o fabrica... Oare de asta sa mearga asa bine economia romaneasca?
La plecare am descoperit ca politia japoneza foloseste masini Suzuki.





Si la muzeu a fost frumos, am avut parte de un film 3D si povestea firmei Suzuki, de pe vreme a cand producea razboaie de tesut si patronul s-a intrebat ce-ar fi daca ar pune un motor la bicicleta pe care o folosea.








Simpatice si modelele vechi si cele noi.



Dintre cele noi Swift-ul arata mai mult a masina europeana sau chiar americana si mai putin japoneza. Masinile japoneze sunt in general mititele si patratoase, asa ca Lapin-ul (cel din centrul pozei). Nu stiu ce gasesc japonezii asa atractiv la masina asta... Mie imi place Swift-ul desi pe galben parca... Dar merge si Escudo!

La mulţi ani!

Daca tot am inaugurat luna trecuta rubrica de sarbatoriti, continui si in octombrie, cand am sa felicit o ditamai lista. In ordinea aniversarilor LA MULTI ANI! si urarile de rigoare pentru Mihaela, Ciprian, dna Doina S., Daniel, Crina, Aliona, Raluca, dna Doina Z., Viorel, Andreea.
Daca pare ca am uitat pe cineva, nu e asa
! Iar celor care isi tin aniversarea secreta n-am ce le face. Pot insa lasa un mesaj sa-i trecem data viitoare!