marți, 19 mai 2009

Ceremonia servirii ceaiului

Ce, va gandeati ca numai welcome party am avut in weekend? Nuu, n-a fost doar atat dar nu prea am timp sa scriu. Exceptand niste masuratori pe care am fost nevoita sa le fac deoarece in timpul saptamanii a fost defecta aparatura, am onorat invitatia prietenei mele, Hide san, de a participa la ritualul ceaiului, adica sadoo. N-a fost vreme de plaja, a plouat, asa ca activitatea asta s-a potrivit perfect.

Hide san este maestra invatandu-i pe doritori arta de a servi si bea ceaiul. Totul are loc intr-o camera special dedicata acestui ritual, cu tatami pe jos. Acesta e impartit in mai multe zone, participantii la ritual se aseaza intr-o anume ordine si-ntr-un anume loc, in genunchi, pozitie cam incomoda... Pe un perete, in fata locului unde se prepara ceaiul, se afla un fel de altar cu un mesaj scris in kanji, o vaza cu flori si niste suporturi in forma de scoica in care se aprind conuri aromate.

Exista doua metode de preparare a ceaiului: koicha, un fel de crema, si usucha, asemanator cu ceaiul obisnuit. Oricum metoda difera de cea arhicunoscuta si folosita la noi (si nu numai). Frunzele de ceai sunt maruntite fin, rezultand un praf. Peste acesta se toarna apa infierbantata intr-un vas mare aflat pe podeaua camerei, pentru amestecare folosindu-se un instrument oarecum asemanator cu un tel, numit chasen. In functie de cantitatea de apa folosita se obtine usucha sau varianta mai putin diluata, koicha.

Ceaiul se serveste in niste vase speciale, de marimea unor castronele, frumos pictate. La inceput se prepara koicha, iar cei care iau parte la ritual beau din acelasi vas. Apoi se prepara usucha, separat pentru fiecare. Inainte de a bea, toti sunt serviti cu diferite dulciuri.

In camera se afla si alte obiecte cu un anumit rol si avand o anume semnificatie in decursul prepararii si servirii ceaiului. Pe un raft din lemn de bambus sculptat pe margine cu nori, Hide san a asezat dupa ceremonie un servet impaturit intr-un anume fel, impreuna cu zgomotul apei fierband semnifica un munte pe care curge un rau. Intreaga atmosfera inspira la meditatie.

Toate operatiunile care includ prepararea, servirea si bautul ceaiului se realizeaza cu anumite gesturi si intr-o anumita ordine si cu mare precizie. Mie mi s-a parut cam complicat... Bun ceaiul, desi are un gust oarecum ciudat, eu nefiind obisnuita cu ceaiul verde. Frumos este ca astfel de traditii se pastreaza cu toate ca am constatat din discutiile cu colegii ca multi dintre ei, desi sunt japonezi, nu stiu ce inseamna ritualul ceaiului si nu au participat niciodata la o astfel de ceremonie. Dupa ce s-a terminat lectia, am stat la o gustare cu cei care au participat. Luna viitoare o sa iau mai multe notite!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu