A rasarit primavara. Gratie oceanului cel
mare, de Pacific vorbesc, e inca racoare. Usor usor creste temperature pana
cand se va instala sauna. Deocamdata e bine, in sfarsit, dupa cateva luni bune
de frig, de vant rece si adanc patrunzator pana in maduva oaselor. Alea
nefierte.
Pe motiv de ziua verde, a naturii adica, si
a copilului si a ce zi o mai fi in calendarul japonez potrivit anul asta
perfect cu cel crestin orthodox, am avut niste zile libere. Saptamana de aur a
constat doar din trei zile de vacanta in care am sarbatorit si festivalul
orasului si Pastele ortodox. Sa v-arat poze cu oua rosii ar fi penibil.
Friptura a fost delicioasa, de saramale la care visam de mult nu mai zic. Pana
la urma nu la asta se reduce Pastele… Dar nu toate povestile sunt blog-abile,
nu?!
Am profitat de vacanta si am fost sa vad si eu un apus pe malul
Pacificului, mama lui de Pacific care ne controleaza si ne ameninta si ne
incanta. Ma repet la capitolul poze, sentimentele traite sunt noi chiar daca
apusul se repeta….