Ia sa va zic cum a fost incursiune mea in Romania. Incep cu drumul azi, povestea e mult mai lunga oricum asa ca fac un rezumat.
Formalitatile la japonezi au fost mai mult decat lejere. M-am mai plimbat prin aeroport pentru ca ajunsesem prea devreme. Spatios, aerisit, curat nu mai zic. Si m-am postat in fata portii de imbarcare pentru Roma. Am avut un mic soc cand a venit echipajul AlItalia pentru ca brusc am realizat cat de urati sunt japonezii. Mai sunt si exceptii.
Zborul a fost neasteptat de lung din cauza unui vulcan care a erupt undeva prin Siberia. Asa ca in loc de 10 ore au fost 13. Au trecut foarte repede cat mi-am dat un update de analiza reala pentru examenul de vineri. M-am trezit la realitate cand am ajuns in Roma, aglomerat si urat Fiumicino al lor. Nu mai spun de usorul dezmat si impertinenta italiencelor de la poarta, ce sa zic, contrasta mult cu amabilitatea si impecabilitatea japonezelor. Buna organizare de pe aeroport s-a simtit si-n faptul ca de cand am aterizat pana m-am imbarcat s-a schimbat de trei ori poarta de imbarcare fara sa se anunte toate schimbarile... ah sa nu uitam de intarzirea de 2 ore cu care am plecat spre Paris.
Pe CDG (Charles de Gaulle) pustiu, deh era miezul noptii. Parca e prea mare aeroportul asta. Informatii incompletete de la madama de la ghiseu cand am intrebat de unde iau autobuzul de noapte pentru Paris: „en haut”. Numai ca „en haut” era un kilometru de peron, cat tine terminalul, unde ar fi putut opri Noctillianul. Noroc ca nu stau prost cu orientarea si mai sunt si norocoasa.
A fost frumos sa revad Parisul noaptea. Si mi-a mai placut ca accesul in oras si invers se face extrem de usor, chiar la ore tarzii din noapte. De fapt toata noaptea sunt curse prin oras. Si-napoi cu RER-ul a fost tot simplu. In Paris nu prea ai cum sa te ratacesti. Daca stii ce cauti si unde sa cauti binenteles. De la Paris, Air France-ul pana in tara. Tot stewarzi dar pe departe mai amabili si cu mai putina „personalitate” decat italienii. Plus ca daca zambeau parea mai adevarat decat zambetul japonezelor. Bulina alba pentru AirFrance.
Din nefericire cam zguduita aterizarea, fata de cea cu AlItalia care a fost cea mai lina dintre toate.. Si daca tot m-am apucat sa fac clasificari, hai sa va zic topul preferintelor mele in materie de aeroporturi. Pe locul intai era sa fie CDG... dar parca tot mai mult imi place pe Narita in Tokyo...grea decizie. Oricum spre deosebire de alte aeroporturi prin care am trecut, mi-a placut ca ai locuri special amenajate pentru acces la internet, acces la prize, te descurci relativ usor, daca intrebi ceva ti se raspunde amabil. Si ai peste tot prize, multe multe prize sa-ti reincarci telefonul, laptopul si orice alta minune se mai poate incarca.
Am stat cat am stat pe Otopeni, cam plictisitor da' macar nu poti sa te ratacesti. Frumusele stewardezele, cu tupeu evident, da' frumusele. Asa se explica de ce toata lumea buna vine de la Bucuresti la Iasi cu cursa de 2 si pleaca cu cea de 10. Nu de alta dar am mers si cu cealalta cursa...
Dus intors Iasi Bucuresti a fost ok. In plus baietii de la check in la Iasi au fost cei mai simpatici. Poate si pentru ca n-au asa mare stress ca pe un aeroport mai mare. Am trecut usor si de Bucuresti. Mai nasol a fost dupa ce am ajuns in Franta, am nimerit o ora la care cineva s-a gandit sa opreasca circulatia trenurilor pe linia pe care trebuia eu sa merg... Prea multi sinucigasi in Paris in ultima vreme.
Scurta vacanta dar mai bine asa, nu stiu de ce abia astept sa ajung in Japonia. M-am trezit cu noaptea-n cap s-ajung la aeroport, pana mi-am baut cafeaua si mancat ultimul croissant m-am si trezit pe Fiumicino. Da' m-am trezit de-a binelea cand am dat de aceeasi confuzie ca data trecuta. S-a schimbat si poarta dar numai o singura data, iar indicatiile de pe aeroport care te ghideaza la porti au fost confuze. Desi poarta era foarte aproape de locul pe unde am intrat in terminal, conform indicatoarelor a trebuit sa ocolesc tot terminalul. O fi o chestie comerciala, daca tot ai ajuns trebuie sa te uiti la toate magazinele de pe acolo... poate-ti trebuie o geanta Prada si nu ti-ai dat seama sau ti-a stat ceasul Gucci si vrei altul.
Slab si la capitolul mancare. Pizza, vreo doua sandwichiuri, o salata si iar pizza. Na, inteleg e Italia... Daca ma gandesc mi-ar placea si mie fast food cu meniu romanesc: meniu sarmale cu mamaliga si desert poale-n brau. Dupa varianta intalieneasca cu pizza nu ma omor. Evident ca si decolarea a intarziat, asa doar vreo ora. Ma intreb daca de pe Fumicino pleaca la timp vreun avion...
Inca vreo zece ore am alergat dupa Pamant si-am prins si-un superb rasarit de soare. Din nefericire pana l-am deranjat pe-un Luigi care statea la marginea randului ca sa iau camera din geanta am ratat oarecum imortalizarea momentului. Si mai era si geamul inghetat pe dinafara...
Si-am ajuns de unde am plecat, recunosc ca mi-a fost si putin dor de Japonia. Cum sa nu-mi fie daca aici sunt linistita pentru ca stiu ca lucrurile sunt acolo unde ar trebui sa fie, nu e asa palpitanta viata si plina de schimbari inopinate?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu