miercuri, 15 aprilie 2009

Cum sunt preţurile în Japonia

Mă întreba cineva săptămâna trecută cam cât de scumpă e viaţa aici. Ca peste tot, depinde de oraşul în care locuieşti. Pe-aici chiriile sunt acceptabile, mult mai acceptabile decât în Iaşi. Un apartament cu o cameră într-o clădire cu 3-4 nivele la 15 minute de centru cu bicicleta e cam 300 de dolari pe lună.

La capitolul mâncare diferenţa e mai mare faţă de România. Pe mine m-au speriat, oarecum unii înainte să vin. Nu prea tare oricum pentru că nu-s foarte pretenţioasă la mâncare, măcar gust aproape orice (exceptând ouă în care începe puiul să crească!!!!!– delicatesă la chinezi). Dacă mâncarea nu se mişcă în farfurie e ok! Stilul de mâncare japoneză e cam fără gust, total opus faţă de mâncarea chinezească, super condimentată, de cele mai multe ori în special cu ardei iute.

Un meniu la restaurant are un preţ mediu de cam 10 dolari şi conţine neapărat un bol de orez, un bol de supă, de cele mai multe ori de pastă de soia, şi diferite alte minuni în funcţie de specificul restaurantului. Preţul sare la 30 de dolari însă când vine vorba de pizza! Mâncare gata preparată poţi cumpăra şi de la supermarket, cam toate au raion de mâncare gătită, sau poţi lua ceva de la aşa zisele fast food-uri. Nu-s pe bază de sandwich-uri, e mâncare gătită pe loc, tot în stil japonez. Doar că totul e într-o caserolă în loc să fie în 10 castronele şi farfurioare puse pe o tavă...Preţul e mai mic, în medie 5 dolari.

A treia variantă este gătitul acasă, variantă pe care o practic şi eu aproape zilnic. Şi cum am constatat că e mai sănătos să mănânci alimentele proaspăt preparate, gătesc în fiecare zi. Singura parte neplăcută e că am înlocuit dilema „cu ce mă îmbrac azi” cu alta mult mai mare: “ce-mi gătesc azi”!

Nu pot zice că-mi lipseşte vreun aliment pe care îl mâncam în ţară şi nu-l găsesc aici, poate doar murăturile. Prima diferenţă e că aici nu cumperi legume cu kilogramul. În afară poate de cartofi, toate se vând la bucată. Hai să vă zic şi nişte preţuri, dar să nu vă speriaţi. Oricum ele diferă de la magazin la magazin şi de la sezon la sezon. Un ardei gras e în jur de un dolar, la fel roşia, varza. Minim un dolar, pentru că pot costa şi mai mult! O conopidă acum e cam 2 dolari, iar un kilogram de cartofi 4. Oricum după cartofi nu mă omor. Sunt genul carnivor. Carnea e mai mult sau mai puţin scumpă, depinde de unde şi când o cumperi. Un kilogram de piept de pui dezosat e minim 6 dolari, carnea de vită e cea mai scumpă, minim 10 dolari kilogramul. Peştele nu e aşa ieftin cum ar părea. Produsele de patiserie sunt foarte scumpe , la fel şi lactatele.

Acum, dacă avem în vedere faptul că nu trebuie să trăiesc aici cu salariul de asistent din ţară (şi chiar dacă ar trebui), nu am de ce mă plânge şi nu stau să fac prea multe socoteli cât dau pe mâncare sau ce alimente cumpăr sau de câte ori mănânc în oraş. Sper că nu v-am speriat. Nu moare nimeni de foame aici. Aşa că preţurile nu ar trebui să fie un criteriu pe care cineva să îşi bazeze decizia dacă aplică sau nu pentru o bursă sau job în Japonia. Situaţia mea a fost mai simplă, fără soţ şi copil, dar ştiu că aş fi luat aceeaşi decizie. Şi indiferent cum merg lucrurile de acum încolo, n-o să regret nici o secundă alegerea pe care am făcut-o!

3 comentarii:

  1. Buna, Iuliana!

    Accesand unul din link-urile de pe blogul Mirunei am descoperit o persoana incantatoare ce se "ascunde" in spatele unui blog captivant. Ne bucura foarte mult faptul ca impartasim aceleasi pasiuni: drumetiile si fotografia (or mai fi si altele?) si ne gandeam la o "colaborare" pe aceste teme. Ai fi de acord? Pacat ca nu am reusit sa ne cunoastem (niciodata nu e prea tarziu) dar cu siguranta Miruna ti-a mai povestit cate ceva despre noi.
    Ne-am bucura sa te avem ca invitata permanenta pe blogul nostru (privat). Daca si tu iti doresti acest lucru, pentru a-ti putea trimite invitatia de acces, te rugam sa ne comunici adresa ta de e-mail (Yahoo sau Gmail). Adresa noastra este: cristianbartic@yahoo.com
    Pentru ca vorbeam ceva mai sus de o "colaborare" in ceea ce priveste arta fotografica, uite, iti trimit un link pe care daca il vei accesa, poti solicita un newsletter saptamanal unde vei gasi articole foarte interesante (scurte si la obiect) despre compozitie, tehnici fotografice, tutoriale, etc: http://digital-photography-school.com/family-portraits-dos-and-donts
    Pentru abonare trebuie sa dai un click pe plicul din coltul de sus al ferestrei si sa-ti introduci adresa de e-mail.
    Informatii de acest gen gasesti si pe blogul meu: http://cristianbarticportfolio.blogspot.com/ daca intri la sectiunea "Tutorials".

    Un sfarsit de saptamana asa cum ti-l doresti!
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos pentru aprecieri.
    Printre pasiunile pe care incerc sa le cultiv in ultima vreme a aparut si fotografia. Da, mai sunt si altele, printre care fizica, dansul, gatitul... Din pacate nu ma ocup de toate in aceeasi masura. Astept cu nerabdare sa intru pe site-ul pe care mi l-ati recomandat si pe blog! O sa va contactez cat de curand!
    Sarbatori Fericite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant, exceptand singularul improvizat de la ardei. Nu exista ardel, trust me, e doar un mit .

    RăspundețiȘtergere