Lucruri care fac Japonia diferită de România - partea a doua

V-am promis, așa că mă țin de cuvânt: din seria lucruri care fac Japonia diferită de România (sau invers) revenim la transport. Trecem azi la cum se circulă cu trenul în Japonia. Pentru exemplificare, conferința de zilele trecute s-a potrivit de minune pentru că am avut ocazia să fac poze. Vorbe, vorbe, dar trebuie și dovedite! Defect profesional, recunosc!

Să începem cu gările. Nu seamană cu modelul românesc, de care chiar nu îmi e dor. Nu cred că am trecut la noi printr-o gară care să mă impresioneze, în mod plăcut, evident. Poate Burdujeniul din Suceava, după cele 6 luni, teoretic, vreo câțiva ani practic în care a fost renovată. Poate și de asta evit să merg cu trenul în România.

Aici găseşti tot ce ai nevoie în gară, de la magazin de suveniruri, la librărie, cafenele, restaurante în care poţi intra să mănânci, nu din care simţi că duhneşte a bodegă la măcar 50 m de la intrare. Ca să faci rost de bilet nu e absolut necesar să stai la coadă şi să dai de o casieră care n-are chef de muncă azi şi te tratează cu ..., ori are ceva mai bun de făcut. Automatul de bilete te serveşte prompt şi rapid. Şi nu intri pe peron decât dacă ai bilet, ca şi în alte ţări în care funcţionează sistemul fără naş...

Trenurile sunt în primul rând confortabile începând de la cele de navetiști, după cum puteţi şi voi vedea în pozele de mai jos. De Shinkansen nu mai zic... Punctualitatea nu se pune în discuție, nu numai la trenuri, ci în general în Japonia. La fel şi curăţenia care e ceva natural aici, chiar dacă, de exemplu pe stradă NU sunt coşuri de gunoi! În plus siguranţa călătorilor este importantă nu numai în tren dar mai ales pe peron. Există grilaje speciale iar apropiera trenului este semnalizată şi sonor.

Shinkansenul, adică trenul de mare viteză în Japonia, e ceva între avion şi tren, mai mult spre avion... Şi din felul în care arată, cu forma aerodinamică, şi ca viteză; ca şi confort e mai bine chiar decât în avion. Da, are şi stewardeză! Distanţa Hamamatsu – Tokyo, cu mai bine de 50 de kilometri mai mare decât, de exemplu, cea dintre Iaşi şi Suceava, se parcurge cu Shinkansenul într-o oră şi douăzeci de minute. Şi stau şi mă gândesc dacă vreodată o să ajungă cineva de la Iaşi la Suceava în timpul şi cu confortul ăsta... Am senzaţia că la noi vor apare trenurile de mare viteză când japonezii or să meargă la piaţă folosind teleportarea...

Încă ceva, tot legat de transport. Am luat autobuzul să ajung la gară şi într-o staţie a urcat o bătrânică, încet, aşa cum îi permitea vârsta, a durat ceva timp până s-a aşezat. Nimic ieşit din comun până aici. Ce-am văzut eu diferit faţă de România? Păi şoferul a aşteptat până bătrânica a fost în siguranţă pe scaun. Dacă eram în ţară, trebuia să se ancoreze bine de ceva pentru că la noi şoferii de pe mijloacele de transport o dată că conduc de parcă ar fi la curse de viteză, siguranţa pasagerilor nefiind pe lista lor de priorităţi, nu mai zic că te mai alegi şi cu un scandal dacă îi rogi să fie mai calmi. De câte ori n-am văzut în ultimele staţii de pe Copou pasageri, de obicei în vârstă, cu mâna prinsă în uşă pentru că şoferul n-a avut răbdare şi se grăbea spre capăt?

Civilizaţia stă nu numai în confortul şi viteza Shinkansenului, dar mai ales în modul în care fiecare din noi se poartă cu cei din jur. Nu neapărat pentru vârstă, că până la urmă n-are nimeni nici un merit pentru faptul că timpul trece, indiferent de rasă, sex sau ori ce alt criteriu, ar trebui să învăţăm să ne respectăm între noi. Cred că acesta e primul lucru şi totodată unul esenţial care face diferenţa între Japonia şi România.