luni, 23 februarie 2009

Ski trip III

A doua zi dimineață am pornit spre pârtie, de fapt pârtii. Nu știu exact câte sunt că-s multe, pe acelaşi versant al muntelui. O telegondolă, mai mult de cinci telescaune. Profesori de schi.

Am avut parte de o vreme grozavă și-am învățat și eu să schiez. Sau măcar să nu cad de pe schiuri, să am controlul direcției și să mă opresc, lucruri de altfel esențiale. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut la nebunie și mă chiar și pricep cât de c ât având în vedere că am căzut doar de vreo trei ori spre deosebire de alții care erau mereu pe jos :D. Nu mai spun că după două zile de schi am descoperit că am niște mușchi de a căror existenţă nu știam. Cam mulți...


Şi-am avut parte şi de nămeţi şi de ninsoare, cât să-mi ajungă până la anul şi să nu-mi lipsească atât de mult iarna de acasă!


Aşa se deszăpezesc străduţele pe aici.


În plus majoritatea au pe lângă casă şi aşa ceva.


Drumul spre casă a făcut trecerea de la ninsoare la soare, cerul avea o culoare superbă, iar priveliştele minunate.



Ski trip II

Ne-am continuat drumul și-am început să mă simt tot mai mult ca acasă pentru că începuse să ningă și eram înconjurați de munți. Similar peisajul cu cel spre Vatra Dornei. Serpentine, munți, ninsoare. Evident că există și diferențe... Nu v-am mai zis până acum cred: majoritatea străduțelor în Japonia sunt ... străduțe, adică înguste, așa că nu prea ai vizibilitate în intersecții. La fel și în serpentine, nu prea ai vizibilitate. Problema însă are o soluție foarte simplă: japonezii au oglinzi în astfel de zone cu vizibilitate redusă, așa că nu-și asumă riscuri inutile în astfel de situații. La noi cred că știu două sau trei peste tot pe unde am umblat. Aici sunt peste tot și sunt foarte utile. Bun, să trecem peste asta.

Hotelul în care ne-am cazat era specific japonez, adică am domit pe jos.




Şi după un ceai fierbinte, am ieşit la o bulgăreală! Mai ales că afară ningea aşa frumos...




duminică, 22 februarie 2009

Ski trip I

Ați văzut cam cum arată iarna aici, în Hamamatsu. Mult diferită față de cea de acasă, singura zăpadă fiind o fulguială trecătoare. Cică și ieri trebuia să ningă, conform prognozei, dar se pare că am ratat momentul. Oricum am avut parte zilele astea de zăpadă din plin, nu în Hamamatsu ci în Nagano unde am fost la schi. Dar să încep cu începutul.

Drumul până acolo a fost o experiență interesantă pentru mine: am văzut cum e cu autostrăzile japoneze, cu nenumăratele tunele, unele de câteva sute de metri, altele de cățiva kilometri, cu peisajul superb...Și-am văzut şi muntele Fuji. Prima reacție a fost „Oau!”, nici una din pozele pe care le văzusem vreodată cu Fuji-san nu s-a apropiat nici pe departe de realitate.

Acoperit de zăpadă, Fuji pare cea mai minunată pictură făcută de Dumnezeu deasupra norilor, strălucitor, parcă luat dintr-un basm. Am văzut mulți munți și în Japonia și nu numai, nimic însă nu se compară cu Fuji-san! Senzația e și mai ciudată când într-o parte vezi oceanul, în cealată vârful muntelui Fuji, ambele strălucind sub razele soarelui.

În rest doar munți de jur împrejur, câte un râu curgând printre stânci uriașe. Așa arăta și primul loc pe care l-am vizitat: stânci și apa curgând printre ele. Evident, locul era amenajat și am putut urca printre pietre câteva sute de metri până la o minunată cascadă de câteva zeci de metri. Superbă zona!

După ce am privit cascada și micul curcubeu format la baza ei, ne-am spălat ochii cu lucruri minunate făcute din roci vulcanice de la statui uriașe la bijuterii.

Specialitatea culinară a zonei e Hoto, un fel de mâncare care include noodles pe care i-am preparat singurila un restaurant special amenajat. Destul de interesantşi plăcut, deși am mai făcut tăiței de casă la viața mea!

To be continued!

duminică, 15 februarie 2009

Şi flori...

Îmi plac florile, mi-au plăcut întotdeauna. De la bunica mea am moştenit dragostea asta. Nu prea am răbdare şi nici timp pentru ele, din nefericire. Am lăsat acasă nişte violete de Parma, nu vreau să mă gândesc în ce stare sunt acum... Aici n-am avut flori, până azi. Dar să vă zic cum s-a întâmplat. Mama unei foarte bune prietene (care se pricepe de minune la flori!) m-a rugat să postez pe un forum (http://www.totalmush.com/plante/) poze de pe aici. Aşa că m-am apucat serios de fotografiat . Recunosc că e o scuză foarte bună să las bicicleta şi să mă mai şi plimb. Nu mai zic că deja natura începe să se schimbe, totul înfloreşte. E sezonul panseluţelor. Şi-abia aştept să înflorească cireşii. Deocamdată câteva slide-uri prinse în drum spre universitate.
Nu m-am mulţumit doar cu atât şi-am dat şi o fugă până la florăria din apropiere. Am încremenit când am văzut orhideele. Superbe flori!

video

N-am rezistat tentaţiei de a îmi iau şi eu ceva, aşa că m-am ales cu o ... nu ştiu cum s-o chema, eu o ştiu drept Crăciuniţă. Alegerea a fost grea pentru că erau şi alte flori care îmi plac mai mult, însă n-avea sens să iau una doar ca să o omor, pentru că în birou nu am condiţiile necesare să ţin o plantă pretenţioasă.

Plaja

După ce m-am distrat bine împărţind colegilor ciocolată, nu puteam rata o zi atât de frumoasă fără o "incursiune" pe plajă. Cam furios oceanul, ceea ce era oarecum normal după furtună... În rest totul aşa cum îmi place: plaja pustie, doar nisip şi apă. E o senzaţie mai mult decât relaxantă. Nu pot să vă aduc aici să vedeţi acest loc minunat dar pot să vă ofer câteva poze şi o mică înregistrare. Nimic super interesant, doar plaja şi oceanul, aşa cum îmi place!



video

Pentru cei care s-au plictisit de "aceleaşi" poze cu plaja, hai să pun şi altceva, păstrând evident, atmosfera romanică! Hai să lansez şi un concurs: cine ghiceşte ce-i în poză promit să-i gătesc cu proxima ocazie! Dacă îşi asumă riscul, binenţeles! Câştigătorul va fi desemnat, mai vedem noi cum!