Ați văzut cam cum arată iarna aici, în Hamamatsu. Mult diferită față de cea de acasă, singura zăpadă fiind o fulguială trecătoare. Cică și ieri trebuia să ningă, conform prognozei, dar se pare că am ratat momentul. Oricum am avut parte zilele astea de zăpadă din plin, nu în Hamamatsu ci în Nagano unde am fost la schi. Dar să încep cu începutul.
Drumul până acolo a fost o experiență interesantă pentru mine: am văzut cum e cu autostrăzile japoneze, cu nenumăratele tunele, unele de câteva sute de metri, altele de cățiva kilometri, cu peisajul superb...Și-am văzut şi muntele Fuji. Prima reacție a fost „Oau!”, nici una din pozele pe care le văzusem vreodată cu Fuji-san nu s-a apropiat nici pe departe de realitate.
Acoperit de zăpadă, Fuji pare cea mai minunată pictură făcută de Dumnezeu deasupra norilor, strălucitor, parcă luat dintr-un basm. Am văzut mulți munți și în Japonia și nu numai, nimic însă nu se compară cu Fuji-san! Senzația e și mai ciudată când într-o parte vezi oceanul, în cealată vârful muntelui Fuji, ambele strălucind sub razele soarelui.
În rest doar munți de jur împrejur, câte un râu curgând printre stânci uriașe. Așa arăta și primul loc pe care l-am vizitat: stânci și apa curgând printre ele. Evident, locul era amenajat și am putut urca printre pietre câteva sute de metri până la o minunată cascadă de câteva zeci de metri. Superbă zona!
După ce am privit cascada și micul curcubeu format la baza ei, ne-am spălat ochii cu lucruri minunate făcute din roci vulcanice de la statui uriașe la bijuterii.
Specialitatea culinară a zonei e Hoto, un fel de mâncare care include noodles pe care i-am preparat singurila un restaurant special amenajat. Destul de interesantşi plăcut, deși am mai făcut tăiței de casă la viața mea!
To be continued! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu