Ne-am continuat drumul și-am început să mă simt tot mai mult ca acasă pentru că începuse să ningă și eram înconjurați de munți. Similar peisajul cu cel spre Vatra Dornei. Serpentine, munți, ninsoare. Evident că există și diferențe... Nu v-am mai zis până acum cred: majoritatea străduțelor în Japonia sunt ... străduțe, adică înguste, așa că nu prea ai vizibilitate în intersecții. La fel și în serpentine, nu prea ai vizibilitate. Problema însă are o soluție foarte simplă: japonezii au oglinzi în astfel de zone cu vizibilitate redusă, așa că nu-și asumă riscuri inutile în astfel de situații. La noi cred că știu două sau trei peste tot pe unde am umblat. Aici sunt peste tot și sunt foarte utile. Bun, să trecem peste asta.
Hotelul în care ne-am cazat era specific japonez, adică am domit pe jos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu