Vacanta de intai mai

M-ati disperat cu vacanta voastra de 1 mai! Mare filosofie, aveti si voi trei zile de weekend. Eh tin sa va anunt ca eu am un weekend nu de trei ci de cinci zile, de sambata pana miercuri inclusiv. N-au japonezii 1 Mai romanesc dar au "Saptamana de Aur" care cuprinde mai multe sarbatori: ziua constitutiei, ziua verde, ziua copiilor. Distractie mare, defilari, zmeie, mancare si tot tacamul. Vremea se anunta numai buna, deja temperaturile de peste douazeci de grade sunt la ordinea zilei, de soare nu mai zic!
Revin cu amanunte. Pana atunci mini-vacanta placuta voua si mini-vacanta placuta mie! (sic!)

O fi sau nu fericirea legata de sanatate???

Zicea azi Andreea pe blog ca “e trist ca 73% dintre europeni asociaza fericirea cu sanatatea.” Avem doua afrimatii: "daca nu trebuie sa mergi la doctor insemana ca esti sanatos " si "daca esti sanatos esti fericit". Rezulta clar ca daca nu trebuie sa mergi la doctor esti fericit. Trebuie sa recunoasteti ca afirmatia e cat se poate de adevarata, chiar daca situatia e trista.
Stiu foarte bine cum e cu mersul la medic in Romania: cozi peste cozi, pilele care intra peste rand, medic care te trimite la alt medic care te trimite la analize si tot asa esti trimis in nspe mii de locuri. Si peste tot logic cozi si iar cozi. De cele mai multe ori nici macar nu poti astepta civilizat pentru ca nu-mi amintesc sa fi mers in vreun spital sau la vreun cabinet unde lumea sa nu astepte si in picioare. Si cand crezi ca toate cozile s-au terminat si iesi cu reteta in mana de la doctor peste ce dai? Peste coada de la farmacie, eventual dupa ce iti vine randul afli si ca nu au macar unul din medicamentele de pe reteta ta… Asta e sistemul de sanatate romanesc. Nici pacientul nu e fericit, nici medicul pentru cearsafurile de hartie cu nspe mii de rubrici si coduri pe care trebuie sa le completeze.

Azi a fost a doua oara cand am vazut si eu cum e cu sistemul de sanatate japonez. Platesc lunar cam cat plateam si in tara, daca nu mai putin. Pentru asta am primit un card. Bun, si-ajungi la medic. De obicei is mici clinici, la spitale mari n-am fost si sper nici sa nu ajung. La receptie prezinti frumos cardul de asigurat dupa care te-asezi frumos si-astepti. Vine o asistenta si te interogheaza foarte politicos ce si cum te doare, care-i problema. Pe mine m-a durut spatele zilele astea, asa ca a hotarat sa fac o radiografie inainte sa intru la medic. Daca eram in tara eram trimisa eventual in alta parte pentru analize. Aici radiografia se face pe loc si in acelasi loc.
Pana m-am prins ce se intampla am terminat cu analizele si-am ajuns iar in sala de asteptare. Mare, cu locuri pentru toata lumea, nu statea nimeni in picioare si era suficient de aglomerat. Apoi am intrat la medic, m-am mirat cat de bine vorbeste engleza desi era trecut de cincizeci de ani si putini japonezi de varsta lui vorbesc engleza… La celalalt medic la care am fost am constatat acelasi lucru. M-a intrebat ce si cum, a deschis pe calculator un fisier cu numele meu si s-a uitat la radiografiile care erau inregistrate acolo. Din start daca ma gandesc vreo doua zile pierdute pe la cozi daca eram in tara...
Dupa ce s-a terminat consultatia am mai asteptat in sala doua minute pana am fost chemata la triaj sa platesc pentru consultatie (asigurarea acopera cam doua treimi, oricum am dat cam 50 de ron) si sa primesc reteta. Farmaciile nu-s ca la noi zece pe metru patrat la fiecare colt. Medicamentele le cumperi de la farmacia clinicii, in rest gasesti drug store echivalentul tonetelor cu pastile bune la toate dar care nu strica la nimic, unde mai sunt si cosmetice si produse pentru curatenia casei si alimente.
In farmacie nici gand de aglomeratie. Intri frumos dai reteta si cardul de sanatate si te-asezi si-astepti pana vine farmacistul si-ti da medicamentele explicandu-ti clar ce si cum. Hartogaraia e facuta de asistente. Toata povestea a durat cam o ora jumatate. Eh, se pare ca nu e nimic grav cu mine si pot sa zic ca sunt fericita ca nu mi s-a intamplat asta in Romania numai gandindu-ma la cate cozi ar fi trebuit sa stau, cat timp as fi pierdut si cati nervi mi-as fi facut. Asa ca zic eu, fericirea sta si in sanatate, mai ales pentru romani!

Au inflorit...boschetii

Imi amintesc ca asta toamna cand am ajuns in Japonia si incepeam sa ma acomodez cu peisajul, am remarcat extrem de multi boscheti. Pe marginea strazii si pe suprafete destul de mari in alte locuri unde m-as fi asteptat sa vad ronduri de flori sau cel mult gazon doar tufe dense si intinse, in care paianjenii isi intindeau nestingheriti panzele. Si m-am gandit cat de lipsiti de inspiratie pot fi japonezii...

Eh, s-a dus si iarna, s-au scuturat si florile de cires. Si-am constatat intr-o dimineata o schimbare radicala in ceea ce priveste peisajul cu care eram obisnuita in drum spre universitate. Ca din senin toti boschetii carora nu le vedeam contributia ornamentala pana nu demult s-au acoperit de roz, alb, rosu. Unora nici macar nu li se mai vad frunzele, iar florile sunt mari si parca picurate cu argint. Imi tot intorc privirea dupa florile minunate si ma gandesc cat de lipsita de imaginatie am fost asta toamna! Au inflorit boschetii...

Pasca uriasa

Nu puteam sa nu consemnez pe blog evenimentul de zilele trecute de la Radauti. Imi pare rau ca n-am fost si eu acasa sa gust o bucatica din pasca uriasa pe care cei de acolo au pregatit-o pentru Paste! Initiativa a apartinut unui domn care mie mi-e tare drag, bucovinean ca si mine, Gheorghe Flutur. Daca fac rost de poze o sa pun si eu una. Pana atunci puteti privi pasca si citi relatarea din ziar aici.

De Paste...

Adevarat a Inviat!

Am terminat si cu prezentarea si mi-am zis sa pun si-o mica postare pentru cei care asteapta de ieri sa povestesc. Mare branza n-am facut, au fost doua zile copiate parca dupa o zi lucratoare obisnuita. Aproape obisnuita.

Dupa experimentul de sambata dimineata mi-am zis ca ar fi cazul sa gatesc si eu ceva special, traditional romanesc. Si m-am apucat de facut sarmale. Stiu ca sunt previzibila, asta e, daca imi plac sarmalele ce sa fac? Asa ca am scos borcanul de varza murata din dotare si m-am apucat de lucru. Intre timp au mai mers si niste mancaruri de-astea care se fac singure, adica niste racituri si-o ciorba radauteana, ca doar radauteanca is! Printre picaturi s-au facut si pascutele, nu extrem de aratoase ca cele din anii precedenti, deh, ma descurc si eu cu mijloacele pe care le am...

Duminica impreuna cu prietenii le-am savurat pe toate, plus multe bunatati facute de Nina care a avut mai mult timp si rabdare decat mine! Sper ca si voi v-ati indopat cu bunatati, conform traditiei si mai sper ca aveti parte de vreme buna, nu de alta dar dupa atata mancare traditionala parca merge si-un gratar! Cu mujdei, evident!
Acu va las ca inca e Paste si sunt asteptata la masa si-am salivat destul incarcand pozele!

Si inca o data Paste Fericit!

Intre un experiment sambata si prezentarea de luni o sa apuc sa fac si niste sarmale si racituri si pasca si chiar sa ciocnesc un ou cu prietenii mei. Si mai ales sa ma gandesc la semnificatia sarbatorii... Cum sa le explic celor din jur ce inseamna Pastele pentru mine cand nu stiu daca ei cred in vreun Dumnezeu? Cum sa le explic ca incerc sa-i fiu recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca l-a trimis pe Fiul Lui sa moara pentru ca pacatele noastre sa fie iertate? Pana la urma cati se gandesc la asta mai mult decat la zilele libere?
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, pentru ca e langa mine mereu, pentru ca are grija de mine. Si va doresc ce imi doresc si mie: sa ne dea Dumnezeu ce avem mai mare nevoie la timpul potrivit... Si bucurati-va de Paste, pentru ca mai mult decat orice ar trebui sa fie o sarbatoare a bucuriei, ca traim, ca cineva vegheza asupra noastra, ca cineva acolo sus ne iubeste!

Paste Fericit!

Sarbatori Fericite tuturor!

N-am poza cu oua vopsite ca anul asta... nu vopsesc. Nici cu iepuras ca nici de ala n-am. Azi fara poze. Numai niste versuri frumoase de Cosbuc pe care le-am primit alaturi de urarile de rigoare de la cineva drag.

Dintr-alte tari, de soare pline,
Pe unde-ati fost si voi straine,
Veniti, dragi pasari, inapoi
Veniti cu bine!
De frunze si de cantec goi,
Plang codrii cei lipsiti de voi.
In zarea cea de veci albastra
Nu v-a prins dragostea sihastra
De ceea ce-ati lasat? Nu v-a fost dor
De tara voastra?
N-ati plans vazand cum trece-n zbor
Spre miazanoapte nor de nor?
Voi ati cantat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, cand v-ati adus
De noi aminte!

Strainilor voi nu le-ati spus
Ca doine ca a noastre nu-s?
Si-acum veniti cu drag in tara!
Voi revedeti campia iara,
Si cuiburile voastre-n crang!
E vara, vara!
As vrea la suflet sa va strang,
Sa rad de fericit, sa plang!
Cu voi vin florile-n campie
Si noptile cu poezie
Si vanturi line, calde ploi
Si veselie.
Voi toate le luati cu voi
Si iar le-aduceti inapoi!

Le multumesc celor care s-au gandit la mine si-au gasit ragazul sa dea un click!

HRISTOS A INVIAT!

Pauza de pranz

Astazi in pauza de pranz m-am bucurat impreuna cu Miruna si Nina de un coltisor de natura aflat chiar in curtea universitatii: o mica gradina japoneza, cu un umbrar plin de flori frumos mirositoare, un mic iaz cu testoase si cativa copaci. E un loc perfect pentru pauza de pranz. Ne-am relaxat si-am gasit si cativa trifoi cu patru foi. Si-am facut si cateva poze sa vedeti si voi cum e pe-aici.

Cum sunt preţurile în Japonia

Mă întreba cineva săptămâna trecută cam cât de scumpă e viaţa aici. Ca peste tot, depinde de oraşul în care locuieşti. Pe-aici chiriile sunt acceptabile, mult mai acceptabile decât în Iaşi. Un apartament cu o cameră într-o clădire cu 3-4 nivele la 15 minute de centru cu bicicleta e cam 300 de dolari pe lună.

La capitolul mâncare diferenţa e mai mare faţă de România. Pe mine m-au speriat, oarecum unii înainte să vin. Nu prea tare oricum pentru că nu-s foarte pretenţioasă la mâncare, măcar gust aproape orice (exceptând ouă în care începe puiul să crească!!!!!– delicatesă la chinezi). Dacă mâncarea nu se mişcă în farfurie e ok! Stilul de mâncare japoneză e cam fără gust, total opus faţă de mâncarea chinezească, super condimentată, de cele mai multe ori în special cu ardei iute.

Un meniu la restaurant are un preţ mediu de cam 10 dolari şi conţine neapărat un bol de orez, un bol de supă, de cele mai multe ori de pastă de soia, şi diferite alte minuni în funcţie de specificul restaurantului. Preţul sare la 30 de dolari însă când vine vorba de pizza! Mâncare gata preparată poţi cumpăra şi de la supermarket, cam toate au raion de mâncare gătită, sau poţi lua ceva de la aşa zisele fast food-uri. Nu-s pe bază de sandwich-uri, e mâncare gătită pe loc, tot în stil japonez. Doar că totul e într-o caserolă în loc să fie în 10 castronele şi farfurioare puse pe o tavă...Preţul e mai mic, în medie 5 dolari.

A treia variantă este gătitul acasă, variantă pe care o practic şi eu aproape zilnic. Şi cum am constatat că e mai sănătos să mănânci alimentele proaspăt preparate, gătesc în fiecare zi. Singura parte neplăcută e că am înlocuit dilema „cu ce mă îmbrac azi” cu alta mult mai mare: “ce-mi gătesc azi”!

Nu pot zice că-mi lipseşte vreun aliment pe care îl mâncam în ţară şi nu-l găsesc aici, poate doar murăturile. Prima diferenţă e că aici nu cumperi legume cu kilogramul. În afară poate de cartofi, toate se vând la bucată. Hai să vă zic şi nişte preţuri, dar să nu vă speriaţi. Oricum ele diferă de la magazin la magazin şi de la sezon la sezon. Un ardei gras e în jur de un dolar, la fel roşia, varza. Minim un dolar, pentru că pot costa şi mai mult! O conopidă acum e cam 2 dolari, iar un kilogram de cartofi 4. Oricum după cartofi nu mă omor. Sunt genul carnivor. Carnea e mai mult sau mai puţin scumpă, depinde de unde şi când o cumperi. Un kilogram de piept de pui dezosat e minim 6 dolari, carnea de vită e cea mai scumpă, minim 10 dolari kilogramul. Peştele nu e aşa ieftin cum ar părea. Produsele de patiserie sunt foarte scumpe , la fel şi lactatele.

Acum, dacă avem în vedere faptul că nu trebuie să trăiesc aici cu salariul de asistent din ţară (şi chiar dacă ar trebui), nu am de ce mă plânge şi nu stau să fac prea multe socoteli cât dau pe mâncare sau ce alimente cumpăr sau de câte ori mănânc în oraş. Sper că nu v-am speriat. Nu moare nimeni de foame aici. Aşa că preţurile nu ar trebui să fie un criteriu pe care cineva să îşi bazeze decizia dacă aplică sau nu pentru o bursă sau job în Japonia. Situaţia mea a fost mai simplă, fără soţ şi copil, dar ştiu că aş fi luat aceeaşi decizie. Şi indiferent cum merg lucrurile de acum încolo, n-o să regret nici o secundă alegerea pe care am făcut-o!

Postarea din pauza de cafea...

Zi liniştită ieri: picnic în parc sub petale de cireş şi un superb apus pe plajă. De data asta fără nori. Relxant, numai bine ca înainte de o nouă săptămână de muncă. Aveţi şi voi la ce vă uita în pauza de cafea! O Săptămână Mare minunată vă doresc!