Drumul de la Iasi pe malu'... Pacificului

Mai am putin si-adorm pe tastatura calculatorului care ma astepta proaspat scos din cutie pe birou. Deh, nu mai e Romanica noastra, unde as fi asteptat-o eu... Afara e soare si cald, parca ar fi o zi de inceput de vara in Iasi, atata doar ca acolo nu se simte aerul de ocean.

De ajuns am ajuns cu bine aici si drumul nici nu mi s-a parut atat de lung. Romanica noastra te invata cu multe situatii cum ar fi si calatoriile care dureaza mult pe distante relativ scurte si in conditii...pe care le cunoasteti. Asa ca drumul pana in Japonia a fost boierie, chiar nu a contat ca a durat suficient de mult. Conditiile de la clasa business fac foarte placuta parcurgerea distantei dintre Helsinki la Nagoya, 9 ore de zbor. Nu stiam pana sa iau carte de imbarcare ca asa fusese cumparat biletul. E o experienta interesanta pe care, daca aveti ocazia, va sfatuiesc sa n-o evitati. Scaune confortabile, reglabile pe toate directiile, mancare si bautura la discretie, televizor, servete fierbinti parfumate, amabilitate... Cele patru feluri de la cina au facut vreo 2 ore si ceva sa treaca foarte usor. Ah, uitasem de vinul de Bordeaux! Si dupa fructe de mare si branza frantuzeasca evident combinate cu un serial politist am si dormit cateva ore.

Dimineata a venit chiar mai repede decat ma asteptam pentru ca deja cu doua ore inainte de aterizare (cand la noi acasa era 12 noaptea!) a rasarit soarele. Placut a fost ca se puteau vedea imagini de sub avion transmise de doua camere video. Si mai interesant a fost cand dedesubt incepea Japonia: apa cat vezi cu ochii si stanci iesind din ea... Cat despre aterizarea la Nagoya, a fost parca pe un portavion. Pista este construita pe ocean, ciudata senzatia dar faina. Linistit aeroportul, mult mai linistit decat Otopeniul. To be continued ;)