marți, 13 septembrie 2011

Schimbari

De o bucata de vreme imi tot propun sa scriu mai des pe blog. Mi-am propus sa fac si alte lucruri imaginandu-mi ca se vor mai linisti lucrurile in vacanta, cel putin teoretica, ce tocmai a trecut. N-am eu bafta de liniste si nici de plictiseala. Normalitatea a devenit o goana asemenea viselor in care trebuie sa alergi si nu te asculta picioarele. 

In afara treburilor cotidiene stiintifico-fantastice am mai avut parte de un "eveniment": a trebuit sa ma mut. N-a fost o problema gasitul unui nou apartament, pot zice ca am avut un mare noroc si ca sunt fericita de noul spatiu, mult mai mare, mai luminos si mai aproape de universitate. Singura variabila neplacuta in toata ecuatia asta a fost impachetatul - caratul - despachetatul si rearanjatul. Nu-mi place deloc sa fac asta si sper sa nu fie cazul sa reiau operatiunile curand. Inca nu e suta la suta gata despachetatul, dar a ajuns intr-un stadiu in care cu tot haosul stiu ce si de unde sa iau. 

Si-asa m-am trezit intr-un apartament cu doua camere si o bucatarie uriasa, fara niciun fel de mobila sau amenajare. Am inceput incet sa rezolv problema si situatia e ameliorata insa datorita conferintei de peste o saptamana si un pic si sustinerii publice a tezei din Romania operatiunea "amenajarea" e in stand-by. In plus cateva comenzi pe care le-am facut pentru diferite lucruri prin casa or sa vina abia in octombrie. Deci inca nu v-arat poze cu inainte si dupa. Curiosii vor trebui sa mai astepte, desi cred ca cea mai nerabdatoare sunt chiar eu sa-mi pun la punct casa. Chiar si asa ma simt deja foarte bine, sincer ma cam saturasem sa traiesc intr-o singura camera. Nici traficul din intersectia pe care o aveam sub geamul de la ultima locuinta nu-mi lipseste desi nu ma deranjau nici motoarele turate nici luminile, doar praful. Acum aud si bicicletele care mai scartaie pe-afara, ori vreun pisic miorlanid pe sub geamuri. Si din cand in cand vecina de la doi care acopera orice zgomot ar mai exista prin cartier. 

Mai este ceva ce astept cu mare entuziasm si anume sa-mi umplu de flori balconul de sase metri patrati! Pana sa se intample asta insa trebuie sa revin cu picioarele pe pamant si sa ma ocup de pregatirile stiintifico-fantastice pentru conferinta si doctorat... Pentru cei interesati de ultima parte o sa revin cu amanunte in zilele ce urmeaza. Cei interesati de prima parte vor astepta pana pe la mijlocul lui octombrie. 




3 comentarii:

  1. Sa te simti mereu minunat in noua ta locuinta, Ami! Daca nu ai fi atat de ocupata cu teza, actiunea in sine de a-ti aranja apartamentul ar fi chiar placuta. Si da, sunt si eu curioasa ce face vecina de la 2, ca acopera tot? E japoneza???? Fiindca nici nu-mi pot imagina un japonez atat de galagios:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Ma simt foarte bine si e placuta amenajarea! Singurul lucru de care imi pare rau este ca nu pot sa le fac toate mai repede ci cate putin in fiecare zi.
    Vecina de la 2 are 3 copilasi din care cel mai mare cred ca e la scoala primara, deci se justifica... Oricum ii acopera:)) Copiii sunt neastamparati pe toate meridianele. Daca nu ma trezesc dimineata mai devreme, la 7.30 cand pleaca la scoala/gradinita sau unde s-or duce stiu ora fara sa ma uit la ceas!

    RăspundețiȘtergere