vineri, 11 martie 2011

Lucruri care fac Japonia diferita de restul lumii...

Evenimentele de astazi arata integii lumi si alte aspecte prin care Japonia e diferita. Nu faptul ca aici cutremurele se petrec cu o rata mai mare decat in alte parti, ci faptul ca japonezii fac parte din categoria natiilor care invata din experientele neplacute. Nu e primul mare cutremur si, din cate am vazut la tv, nu cutremurul a facut atat de multe pagube cat tsunami-ul de dupa. Si daca de natura n-ai cum fugi, cu tsunami-ul mai ai o sansa, asta daca stii de el si ai unde si cu ce pleca... 

Ati vazut mai multe decat mine la televizor, asa ca nu am sa va ofer mai multe informatii cu privire la cele intamplate. Sendai se afla in nordul Japoniei, orasul in care cutremurul s-a simtit cel mai tare e situat la o distanta de aproximativ 500 de kilometri de Hamamatsu. Pe mine m-a prins in laborator, la etajul al cincilea. Ma bucuram si eu ca terminasem de schimbat o componenta de la instalatie si voriam sa vad daca totul functioneaza cand am inceput sa ma simt ca si cum as fi fost pe o barca. Intai mi-am zis ca mi se pare, cu toate vibratiile din laborator nu e prima data cand am senzatia asta... Insa au inceput sa se miste dulapurile, jaluzelele, clipa in care am zis ca e cutremur. Desi miscarile erau destul de ample n-a zanganit nimic. Am asteptat sa se termine, insa in loc de liniste, cladirea se misca din ce in ce mai mult. Asa ca am hotarat sa iesim din cladire. Mai agitat era un student care povestea senzatiile traite la etajul opt. 

Dupa vreo 10 minute de discutii am hotarat sa urcam in laborator din nou. Nici n-am apucat sa apas butonul  on al instalatiei ca am simtit cum ma misc cu tot cu scaun. Prima reactie a fost din nou de nedumerire, dupa ce toate au inceput sa vibreze din nou am constat ca era un al doilea cutremur. Se ingrosa gluma... Atunci abia ne-am dat seama ca treaba e serioasa, asa ca am abandonat activitatile si-am mers in biroul care e in alta cladire la etajul intai, mult mai sigur si cu mai putine zgaltaieli. M-am ingrozit cand am ajunsin fata calculatorului si-am inceput sa realizez dezastrul...

Japonezii nu folosesc scara Richter pentru intensitatea cutremurelor, ci una mai practica zic eu, care indica intensitatea simtita intr-o anumita locatie la suprafata terestra. Evident ca in materie de cutremure, masurat intensitati si predictii sunt clar cei mai tari... Peste tot exista statii seismice care comunica cu una centrala datele fiind transmise la cateva secunde pe internet pe site-ul JMA (Japan Meteorological Agency).  Intensitatea variaza de la 1 la 10 (Doamne fereste!). Cutremurele de 1 nu sunt sesizabile de oameni (or mai fi si exceptii), cele de 2 sunt destul de slabe insa am simtit vreo doua datorita usii metalice pe care o aveam; 3 si 4 sunt mai serioase, ca cele de astazi pe care le-am apreciat corect. Peste 5 n-am simtit si nu-mi doresc... Anul trecut a fost unul de 5 in Shizuoka, soldat cu cateva victime si o bucata de autostrada stricata. Cel din Sendai a avut peste 7... 

Se intrebau comentatorii de pe la posturile romanesti de ce nu s-au prabusit mai multe cladiri. Mda, un dezastru mai mare poate dadea mai bine la tv. Din fericire Japonia pune pe primul loc prevenirea si asta incepe cu o multime de antrenamente care se fac periodic in toate institutiile. Majoritatea oamenilor au casti la indemana plus o serie de lucruri utile si esentiale in astfel de situatii de la lanterna pana la kituri de supravietuire. Si pentru ca asta nu e de ajuns, japonezii nu sunt, ca alte popoare, in epoca de piatra in ceea ce priveste standardele in constructii. Garla de universitati in care se face cercetare asigura o continua imbunatatire a tehnicilor si materialelor astfel incat cladirile sa fie rezistente la cutremure. Nu vroiam sa fac comparatii insa nu ma pot abtine. 

In urma cu doi ani cand ajunsesem acasa am prins efectele unei furtuni de cinci minute: o multime de acoperisuri de case la intrarea in oras fusesera luate de vant. Dupa evenimentele astea am trait sa simt si un taifun care a trecut prin apropiere. Mai bine de o noapte intreaga un vant cumplit cu ploaie a zguduit totul in jur de traiam cu senzatia ca o sa ia cladirea cu totul ca in Vrajitorul din Oz. A doua zi ma asteptam sa vad acoperisuri zburate, case distruse, si-am ramas extrem de surprinsa cand am vazut doar vreo doi copaci doborati si doua antene tv zburate... Asta zice mult despre calitatea in constructii. In plus cu cat o locuinta e mai veche aici cu atat isi pierde din pret. 

Ne-lasand la o parte comparatiile, imi doresc, daca ar fi sa ma prinda cutremurul pe undeva sa fiu in Japonia, nu de alta, dar sa am mai multe sanse sa supravietuiesc...


5 comentarii:

  1. Sunt de acord cu tine! Si pe mine ma innebunesc stirile romanesti...In afara de faptul ca nu stiu mai nimic despre Japonia, vesnica goana dupa senzationalism distorsioneaza stirile. Ma enerveaza ca se pune accent pe pagubele materiale (care sunt importante, desigur, dar totusi...) si ca se vorbeste despre sfarsitul lumii, apropierea lunii de Pamant si alte bazaconii.

    Cel mai important lucru este faptul ca rezultatele muncii japonezilor se vad! In Kobe au murit 6.000 de oameni in 1995, iar cutremurul a avut 7 si ceva. La un cutremur de 8.9, plus tsunami, plus pericol nuclear, Japonia se comporta exemplar! Vorba ta: nu as vrea sa ma prinda asemenea evenimente in alte parti ale lumii!

    Pentru Romania este o lectie, in sensul asta e bine sa se vb despre tot ceea ce au facut japonezii in domeniul prevenirii si managementului crizelor. La o natiune mai putin pregatita ar fi fost mult, mult mai multe persoane decedate...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este... Daca te uiti la ultima postare o sa vezi niste estimari mai vechi ale japonezilor care se potrivesc ca poveste cu ce s-a intamplat ieri. Din fericire nu sunt atat de multi morti si raniti pe cat s-ar fi preconizat si asta doar datorita faptului ca sunt pregatiti pentru asta.

    Romania primeste o multime de lectii. Bine ar fi daca ar si invata ceva din ele... Goana dupa senzational primeaza insa din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mirona, intru totul de acord cu primul paragraf din postarea ta! In afara de faptul ca se cauta cu aviditate senzationalul, se pun si niste intrebari absolut stupide! Stiu ca televiziunile motiveaza mereu aceasta situatie prin faptul ca asta doreste publicul si nu neg ca o parte din public probabil asta doreste, dar nu suntem chiar toti asa! Si atunci noi, ceilalti, nu am avea dreptul la o televiziune normala?!

    Ami, lectiile sunt bune doar pentru cei care vor sa invete! De multe ori chiar am impresia ca noi nu vrem sa invatam nimic. Avem in fiecare an (in anii din urma) inundatii mari, catastrofale chiar si ce am invatat? S-a lucrat la indiguiri? S-a oprit taierea abuziva a padurilor? Nici vorba! Cata vreme cineva, care ocupa o pozitie de decizie, pOate obtine un profit, asa ramane! Nu conteaza deloc cata lume sufera...

    Japonezii se poarta excelent! Bravo lor, sunt de admirat si dovedesc, inca o data, ce inseamna o veche civilizatie si un popor educat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din pacate nu invatam si ne iau toate prin surprindere... De la iarna care apare neprevazut in fiecare an pana la inundatii si alte catastrofe. Ma uitam aici modul in care se prezinta stirile: e vorba de INFORMARE nu cautare de senzational. Am prins secvente in care prezentatorul, cu o plansa in mana, explica impreuna cu un specialist, care este problema reactorului. Toate eforturile sunt facute pentru ca lumea sa fie INFORMATA, sa se poata pazi si sa nu se panicheze fara motiv. Ii admir si eu pentru ca merita asta din plin. SIca sa adaug la civilizatie si educatie, cu toata credinta popoarelor ortodoxe, catolice si de care religii or mai fi, nu cred ca se ajuta oamenii intre ei neconditionat asa cum o fac japonezii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine te-am găsit, アミ!

    Scara efectelor la suprafaţă are într-adevăr, 10 trepte, dar e numerotată pînă la 7.
    Treptele sunt: 1,2,3,4,5-jaku, 5-kyou, 6-jaku, 6-kyou, 7-jaku, 7-kyou, în care: jaku=slab iar kyou=tare. Aşadar, Doamne-fereştele tău s-a petrecut.

    Convertirea efectelor la suprafaţă în exponenţi preliminari de magnitudine se face, într-adevăr, prin prin interpolarea datelor trimise de senzorii din primării. Dar sistemul mai dă şi chix. Fie din cauza uzurii avansate a aparatelor*, fie din cauza programului de interpretare**.

    După Marele Cutremur de la Răsărit, doar 22% din predicţiile sistemului au nimerit-o. Va fi revizuită întreaga reţea.

    De asemeni, una din erorile - de formulare, de data asta - a fost că s-au difuzat date discrete pentru cotele de ţunami, ceea ce a scăzut nivelul de alertă subiectivă. Oamenii au reţinut doar primele cifre şi au stat prea relaxaţi pentru dimensiunile catastrofei. Ulterior, cotele de ţunami au fost rectificate, însă puţini au mai stat să asculte radioul şi să reevalueze pericolul proxim, ceea ce a sporit numărul morţilor cu zile. Deîndată ce eroarea a fost evidenţiată de ancheta sociologică, formatul avertizării a fost simplificat. Nu mai e permisă difuzarea în avans a cotelor probabile discrete pentru ţunami, ci doar dacă este sau nu pericol de ţunami şi dacă ţunami este obişnuit sau înalt (tsunami sau ootsunami).

    --------------------
    * la cutremurul din 12 martie din Shizuoka, la primărie aparatele arătau 4, în timp ce, pe teren, era 5-salb.

    ** au fost date cîteva alarme false de ţunami, întrucît, programul interpreta mai multe cutremure locale slabe (dar simultane), drept cutremur tare. Cînd rezultanta logică a cutremurelor locale ieşea la peste M6,2 pornea automat alarma de ţunami.

    RăspundețiȘtergere