sâmbătă, 25 septembrie 2010

Fukuoka

Din cenusa vulcanica a Kagoshimei am poposit si pentru o vizita in Fukuoka, cel mai vechi oras japonez si cel mai apropiat de China si Coreea. Evident, prima oprire a fost la malul marii, Marea Genkai. Pana la urma tot Pacificul e si-aici... Punctul de atractie al zonei il reprezinta turnul Fukuoka, care este si cel mai inalt turn maritim, avand 234 m. Exceptand privelistea oferita de pe platformele de observare, arata si bine, fiind acoperit de oglinzi, iar antenele montate pe el ii confera si-o latura practica. 


Superba zona, minunata plaja. Si mai frumos pentru ca in afara de cativa copii pe cele cateva terenuri de volei si vreo doi coreeni veniti in vizita nu prea era nimeni. Apa calda si curata, nisipul la fel. Am zabovit cu mare placere cateva ore bune in cele doua zile petrecute aici. Albastrul marii il avem si noi, pacat ca nu exista interes pentru a-l pune in valoare...



Printre locurile mai importante din Fukuoka se numara si parcul Ohori, care mi-a adus aminte de casa pentru ca e similar, ca aranjament, cu cel de-acasa: o insulita in mijlocul unui lac. Plin de crapi uriasi, rate, testoase, pe care lumea vine sa le hraneasca, e in acelasi timp loc pentru relaxare sau plimbare pe uscat sau pe apa cu hidrobicicleta sau barca pentru cei mai curajosi, dar si loc pentru cei pasionati de barci teleghidate, mai degraba vaporase in miniatura avand in vedere detaliile cu care sunt construite unele mini-ambarcatiuni.


Nu departe de Ohori se afla ruinele castelului din Fukuoka, mai bine zis ruinele fundatiei, deoarece structura de desupra era realizata din lemn. Am ajuns cam tarziu pentru nuferii de pe lac. Nu si pentru umbra copacilor seculari care ne-a prins foarte bine dupa o zi calduroasa. Gradina de ume, pruni japonezi, si cea de ciresi trebuie sa fie superbe primavara. Acum n-a fost chiar atat de interesant. Ma intreb totusi cum au pus piatra peste piatra de a rezistat atatea secole...


Vedeti, nu sunt chiar atat de inalta! Mi s-a parut interesanta poza de mai jos reprezentand o varianta, nu neaparat si cea adevarata, a castelului de pe vremea cand era inca in picioare, adica in jur de 1600. Baza din piatra exista aproape in intregime. Structura de deasupra insa nu...


Alt punct de interes turistic in Fukuoka sunt terminalul pentru pasageri al portului unde se afla un alt turn. Merge insa si-o plimbare prin oras sau, pentru o gura de aer conditionat, prin galeriile de shopping, de fapt strazi acoperite si impanzite de magazinase, restaurante si tarabe, unde gasesti aproape orice. Cam in toate orasele se gasesc astfel de zone si sunt o escapada nu doar pentru zilele toride dar si pentru cele ploioase. 

miercuri, 22 septembrie 2010

Kagoshima

Kagoshima este al doilea oras din zona Kyushu pe care l-am vizitat si, totodata, locul unde se petrece actiunea dintr-un film japonez, Umizaru-The last message, pe care tocmai l-am vazut. Simpatic actorul principal si-n plus tentant sa ma apuc de scufundari, mai ales ca prima sedinta de acu cateva luni a fost extrem de tentanta. 
Revenind la plimbari, dupa Nagasaki am plecat spre Kagoshima. Din nou mare, din nou soare... N-am stat atat afara tot anul cat am stat zilele astea, motiv pentru care mi-am schimbat si „bronzul  de laborator” intr-unul adevarat. 
Atractia zonei este un vulcan in activitate situat pe o insula, Sakurajima, la cativa kilometri departare. Daca pe unde m-am mai plimbat n-am avut probleme cu praful pe strada pentru ca nu prea exista, aici s-au compensat toate, strazile orasului fiind pline de cenusa vulcanica, un nisip negru care, ca si nisipul, intra peste tot. 

 
Am luat feribotul ca sa mergem sa vedem de aproape vulcanul. Frumoasa insula, plina de pietroaie si cenusa. Cum soarele isi facea de cap, eu am scurtat plimbarea si m-am multumit sa privesc vulcanul  si marea de la un „foot spa” aflat in apropierea debarcaderului. Si cum nu parea ca norii or sa lase vizibil varful muntelui si nici ca actorul principal o sa faca vreun show, am preferat o plimbare cu varporasul decat sa ma apropii de vulcan. Si putina relaxare la "foot spa-ul" cu vedere la minunata priveliste din jur.


 
De departe privelistea parea mai interesanta, asa ca am facut o plimbare pana la un observator. Pe drum am dat si peste pestera in care un vestit samurai din zona se ascundea in vremi de restriste. Cred si eu ca nu-l gasea nimeni, totul e inconjurat de padure si mai e si la inaltime... Pe vremea lor sigur nu ducea drumul direct aici si nici gps n-aveau.
Intr-un final si-a facut si vulcanul numarul si-a aruncat putina cenusa, asa cat sa mai aiba locuitorii din zona ce aduna de prin curti si case.



Frumusel orasul si ca mai peste tot in Japonia, prevazut cu autobuz pentru turul locatiilor de interes. Din cenusa vulcanica am poposit in Fukuoka, insa povestea o sa apara ceva mai incolo.


marți, 21 septembrie 2010

Nagasaki

Zilele trecute, stiinta m-a purtat spre sudul Japoniei, in zona Kyushu. Pe langa cele doua zile de conferinta in Nagasaki s-au mai lipit cateva de vacanta in diferite orase apropiate. Pentru a parcurge cei aproape o mie de kilometri, am ales ca mijloc de transport sinkansenul, trenul de mare viteza, care ne-a dus in patru ore pana in Fukuoka, de unde inca doua ore ne-am plimbat si cu un tren expres pana la destinatie. Si chiar daca am schimbat de doua ori trenul si intre legaturi erau maxim sapte minute, totul a fost perfect desi initial imi faceam griji, dupa care mi-am amintit ca sunt totusi in Japonia.

  
Am inceput vizita in Nagasaki cu o oprire in China Town, unde am gustat specilitatea culinara si ne-chinezeasca a zonei: chanpon (pe romaneste ceanpon) si varianta mai putin lichida, saraudon. 



Chanponul consta din niste taitei fierti intr-o zeama cu vreo doua legume taiate ca la chinezi, adica un fel de joulienne al unui bucatar foarte neindemanatic. Pe langa legume mai sunt si doua trei bucatele de carne de porc. In functie de preferinte si rezistenta organismului, supa poate fi mai mult sau mai putin picanta. Mare branza nu-i chanponul asta ca si gust, sincer nu inteleg de ce se dau toti asa in vant dupa el... 

 Urmatoarea oprire importanta conform logicii mele: malul marii. Langa debarcaderul pentru vasele de pasageri este amenajata o zona placuta cu restaurante variate de la italian la japonez , intercalate cu chinezarii. 



Nu puteam rata o plimbare cu vaporasul catre insula Ioujima. M-a mirat linistea de acolo. Desi este locuita si plina de vizitatori care vin mai ales pentru a merge la spa, strazile erau pustii. Doua biserici catolice amintesc, ca si cele din Nagasaki, de trecerea portughezilor pe aici. Am preferat plimbarea pe faleza, poze cu flori, inclusiv una (sau or fi mai multe?) de palmier. Pe-aici boschetii sunt tufe de trandafiri japonezi.




Gustul chanponului (lipsa lui) a fost compensata de o alegere cam riscanta: limba de balena, cruda, adica sashimi. Spre surprinderea mea a fost chiar foarte buna. 


Orasenii se pregateau pentru un festival care o sa aiba loc in octombrie. Aveti si un filmulet sub poza de mai jos. Click pentru vizualizare.

video

Lasand insa toate astea la o parte, Nagasaki este cunoscut in lume pentru altceva si anume momentul care a inchiat al doilea razboi mondial: a doua bomba atomica trimisa de americani. Am vizitat muzeul si locul unde a cazut si unde acum este un parc. M-a intristat si revoltat ce-am vazut. Una e cand iti zice cineva despre asta sau citesti, alta e cand intri in muzeu si primul lucru pe care il vezi este un ceas oprit la 11.02 pe 9 august 1945, apoi pereti de locuinte, garduri cu siluete imprimate pe ele si atatea alte obiecte care denota amploarea tragediei, ca sa nu mai spun de poze. Un camp de cadavre, oameni arsi, raniti, chinuiti... E revoltator ca niste fiinte care se intituleaza oameni au putut face asa ceva altor fiinte. Ultimele doua fotografii sunt de la locul unde a cazut bomba. 


 Am mai vazut si Kagoshima si Fukuoka, dar despre ele pn zilele urmatoare, cand voi avea timp...