duminică, 16 mai 2010

Ekiden

Eh, iaca s-a terminat de vreo ora si cu weekendul. Si cum nu stiu de ce iar nu am somn la ora asta desi, spre deosebire de alte seri, n-am mai savurat nici o cafea nocturna. Deja e luni si dupa ce dau click pe "publicati postare" promit ca macar o saptamana nu mai cunosc pe nimeni, nu mai raspund la mailuri (ca oricum nu-mi scriu multi), nici la usa ca nici sonerie n-am! Asa ca va spun repede ce-am mai facut in ultima vreme sa nu va plictisiti pana revin cu ceva mai omoshiroi. Trebuie sa invatati cuvantul asta, inseamna in japoneza interesant si-l foloseste lumea mai des decat zice buna ziua. 


Cica si sambata mea trebuia sa fie omoshiroi... Universitatea are in fiecare an o cursa de alergat care e un fel de struto-camila. Se cheama "ekiden". Oricum la cat le am eu cu sportul... Este vorba de o cursa in care participantii, oraganizati in echipe, alearga un fel de stafeta. Doar ca felul asta de stafeta e putin ciudat: intr-o stafeta sunt ba doi, ba trei alergatori, plus ca unii aleraga pe o distanta de vreo 2 kilometri si ceva, altii vreo doi kilometri fara ceva. M-am bagat si eu ca si anul trecut in echipa, de data asta straino-japoneza, care de fapt nu era una ci erau doua... 

Doispe' ani de scoala generala plus liceu nu m-a convins nimeni sa alerg cap-coada proba de rezistenta, patru ani de facultate plus ce-a mai fost dupa nici atat... Mi se pare aiurea sa alergi cativa kilometri asa doar ca sa alergi. Bun ca iti imbunatatesti conditia fizica blah blah da, asta e clar, da care e scopul imediat? Nu e. Cu toate astea anul trecut, vazand pe-aici ca e in mare voga de la copchiii care se antreneaza pentru baseball pana la batranei, am zis ia hai sa m-apuc si eu de facut ceva miscare, nu de alta dar job-ul actual implica cel mult deplasarea pana la lift, in laborator si inapoi. Si cum fundul mare nu e nici pe "wish list-a" mea si nici pe cea a boalilor profesionale, incepusem sa mai alerg. Anul trecut, ca intre timp mi-a cam trecut! Oricum as alerga rezistenta si tare as fi vrut, cu mintea de acum evident, sa fie sportul obligatoriu si in facultate! Doamne da sedentar popor mai suntem! Dupa ce ca bagam in noi toate bunatatile criminale carnoase, fainoase si dulci, mai si frecam menta, chestie care nu prea ajuta la conditia fizica...



Lasand la o parte teoria si conditia mea fizica care inca nu e subiect de blog da' na, nu ma opreste nimeni sa mai sper, am participat la cursa de sambata care a avut loc langa un lac frumos din apropiere, Sanaru, despre care pana acum nu v-am zis si nici poze prea multe n-am ca sambata a fost cam inorat.

Mai dur a fost antrenamentul, adica cei vreo sase kilometri alergati weekendul trecut. Cica primii patru au fost de incalzire dupa aia doi de control sa vedem in cat timp ii alerg... Ha ha ha, auzi de incalzire! I-am explicat studentelului japonez care era coordonatorul echipei noastre ca la mine patru kilometri de incalzire is norma pe o saptamana, asta daca am chef sa alerg... Afara e cum e ca ai un scop clar: trebuie sa te intorci acasa, dar pe banda... plus ca banda merge fie ca vrei, fie ca nu. 

In fine ce sa zic, de cand am venit in Japonia, datorita miscarii in mod clar am depasit stadiul de sedentarism, lucru pe care il vad in modul in care raspunde inima la efort. Nu alerg patru kilometri fara pauza dar nu-mi trebuie doua minute sa-mi scada pulsul de la 150 la 60 si nici nu ma intrec sedentarele chinezoaice la alergat ca despre asta vorbeam! Pana la urma asta a fost: am alergat din nou in echipa de stafeta cu doua chinezoaice. Nu m-am strofocat sa ajung inaintea lor ca tot nu era nici o afacere, vedeti si voi care arata mai bine inainte de incheiera cursei. Logic, am alergat mai incet sa le prinda si pe ele in poza! :))))


3 comentarii:

  1. felicitari, eu iti acord medalia olimpica! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. :))) Multumesc! Nu fac eu ceva demn de medalie, nu in timpul liber :P!

    RăspundețiȘtergere
  3. fata, la ce fuleu ai tu, le-ai disperat pe alea din spate :)) ia uite la ele ce se chinuie sa te ajunga ... :)))

    RăspundețiȘtergere