joi, 20 mai 2010

Cum ne imbracam? Chiar conteaza???!

Diferite colturi ale lumii, diferite obiceiuri... Unii sunt mai indrazneti, altii total relaxati. Chiar conteaza cum te imbraci? Eu zic ca da, conteaza! Singura chestie care nu-mi place e ca la noi, in Romania, conteaza mai mult decat ar trebui. In tarile in care, teoretic cel putin, nu-i pasa nimanui pe ce pereche de pantaloni si bluza ai pus mana de dimineata cand ai extras din dulap ca dintr-o urna din problemele cu x bile able si y bile negre costumatia proprie, pana la urma tot conteaza... Nu dau multi bani pe haine si nici nu sunt adepta modei curente, in primul rand pentru ca moda se cam... demodeaza la fel de rapid cum a aparut, si-n plus daca nu-mi sta bine, ce folos? Inca, sau mai bine zis nu se stie cand si daca, o sa mai am corpul de fotomodel pe care l-am avut :P odata, ca sa stea bine si un sac pe mine! Insa stiu, zic eu, cam cu ce sa ma imbrac astfel incat sa ma avantajeze hainele pe care le port. 
Am observat ca atunci cand esti bine imbracat, adica nu arati ca scos din urna cu costumatii de clown, lumea se uita altfel la tine, indiferent ce-ti indica GPS-ul... Parea mea, chiar daca nu mi-a cerut-o nimeni, e ca ar trebui mai mult sa ne orientam catre ce ne sta bine, nu catre fashion-ul momentului. 
N-o sa port niciodata "sacii" gri ai unelor japoneze si nici posete Prada, decat daca arata bine pe/cu mine! Asa ca, cumparaturi din bazar sau de la magazine scumpe, pana la urma nu conteaza daca atarna (sau nu eticheta de firma) daca TU nu arati super!

8 comentarii:

  1. imi imaginez o europeana cu kimono!! intorc niponii capul cu siguranta ...succes

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e. Nu ar trebui sa conteze atat de mult moda,insa unele persoane chiar tin cont de ea.Si eu sunt de parere ca atata timp cat te simti bine cu ce esti imbracat,este ok. Iar in momentul in care tu te simtit bine in pielea ta,indiferent cu ce esti imbracat,atragi priviri. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe aici nu conteaza, adica poti iesi pe strada in pijamale si nu are nimeni nimic cu tine... poti sa te imbraci cu culori tipatoare si sa iesi cu parul valvoi ca nu te baga nimeni in seama, asa cum poti iesi cu fusta extra mini si nu se ia nimeni de tine, nici nu te fluiera si nici nu te agreseaza...
    Cum ziceai, trebuie sa invatam ca ne sta extraordinar in pielea noastra!:P

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce-am mai tanjit dupa libertatea asta, de a te exprima prin haine, dupa ce am plecat din Japonia...Mi se pare ca in Europa nu ai acelasi spatiu de nebunie si de joaca in privinta asta. Numai daca ne uitam la cate stiluri sunt (incepand cu cele cuminti, hime-style :) pana la kogaru/lolita/punk/gothic/ ultra retro etc) si la adevarul spuselor tale, cum ca fusta extrem de scurta si tocuri nu te fac tinta sigura a harturii stradale, deja e fantastic.

    Cu toate astea, desi e ok sa iesi pe strada cu ce iti trazneste si n-ai parte nici de-o privire mai ciudata, eu cred ca asta e *aparenta* lipsei de judecata dupa haine/infatisare. Adica oamenii te clasifica in functie de cum arati initial, ceea ce mi se pare absolut normal, asta pot ei sa perceapa despre tine la prima vedere, apoi adauga alte judecati dupa alte criterii (cum vorbesti, ce vorbesti etc)...si asta cred eu ca e valabil mai peste tot in lume :)

    Dupa mine, oamenii te judeca initial dupa infatisare si in Japonia si in Romania, numai ca in Japonia este mai subtil procesul :)) Nu ma deranjeaza deloc sa fiu judecata dupa hainele pe care le port la prima vedere, insa, desigur, m-ar deranja daca judecata initiala n-ar fi dusa mai departe de o judecata ulterioara, dupa ce interactionez cu omul respectiv :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa e! Uite asta e motivatie pentru mine sa invat japoneza, sa pot conversa cu cei din jur si sa "imbunatatesc" astfel imaginea pe care o au despre mine. Nu ca prima impresie ar fi proasta, dar pentru ca, impreuna cu statura si atitudinea, ma fac sa par o persoana foarteee inaccesibila:))))

    RăspundețiȘtergere
  6. Hahaha, cred ca oricum aveai statutul asta ca strain :D Si mie mi-au spus prietenii japonezi acelasi lucru, ca la inceput nici nu indrazneau sa vorbeasca cu mine, dar ne-am apropiat cu putina engleza de la ei, putina japoneza de la mine si datorita faptului ca si eu am invatat sa fac unele gesturi care spuneau mai multe decat puteam eu sa spun in japoneza :)
    Ganbatte, ne! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mersi mersi! Vorbeam de prima imagine ca asa, cu toate ca altii zic pe aici ca e greu sa gasesti japonezi vorbitori de engleza, cunosc chiar foarte multi. Oricum va fi cu totul altfel cand o sa vorbesc si eu fluent japoneza, daca o sa se intample si asta vreodata:)))

    RăspundețiȘtergere