Alba ca Zapada si cei sapte... chinezi

Culmea e ca din cei noua participanti la ora de japoneza, sapte erau chinezi. Mai eram eu si un malaezian, care merge si el bagat in oala cu chinezii, o sa va zic de ce. V-am tot amenintat cu povesti despre chinezi, azi a venit si randul lor. 

N-am nimic nici cu vreunul personal, nici cu natia lor care da pe dinafara si cred ca nu exista loc in lumea asta sa nu fie si-un chinez pe-acolo. Cum iti dai seama ca ai chinezi in zona ? Ati auzit vreodata vreo douazeci de ratuste flamande ? Ei, doi chinezi fac mai mult zgomot decat ele. Ca nea Ion si nea Vasile care locuiesc la cinci dealuri departare si comunica intre ei (fara mobil !), asa vorbesc chinezii intre ei desi nu trebuie sa fie la mai mult de jumatate de metru distanta… Tinand seama si de faptul ca limba lor este extrem de melodica, mai ceva decat galagia ratelor, va dati seama ce show iese cand numarul chinezilor creste. Si n-ai sa vezi nici un chinez singur, ei stau ca strugurii in ciorchin sau ca pilitura de fier pe magnet. Imaginati-va ca am vreo trei de-astia in birou… Pana la urma ii inteleg, avand in vedere cati is in tara lor.

O caracteristica a lor ar fi ca sunt extrem de economi, cateodata mai mult deca ar trebui. Pana la urma ii admir si ii inteleg, spre deosebire de mine, ei fac in tara lor mai multe cu 1000 de dolari de exemplu. Cred ca si in Japonia pot face mai multe decat in Romania cu atatia bani… Oricum la ei preturile sunt mici, la fel si salariile insa nu mor de foame. 

Cu toate ca sunt zgarciti, n-am vazut in ca un chinez care sa pastreze mancarea gatita de la o masa la alta… Asa sunt invatati ca nu este sanatos sa tina mancarea gatita in frigider si sa o consume si maine, si poimaine, si peste x zile. Asta imi place si la japonezi ca mananca proaspat gatit si fac cumparaturi mereu. 

Mancarea chinezeasca se gateste simplu : arunci niste ulei intr-o tigaie si ce mai ai la indemana legume, carne, oua, neaparat niste ardei iuti tocati sau intregi, oleaca de sos de soia sau vreun sos dubios de-al lor, inca niste ardei iuti, le agiti oleaca pe foc, mai pui cativa ardei iuti si gata. Cat din motive de sanatate cat din comoditate cam asa fac si eu zilnic. Fara prea multi ardei iuti insa! Oricum pierd mai putin timp in bucatarie decat cat as face o mancare romaneasca pentru care nici nu prea mai am rabdare. 

Evident ca o data felurile gatite, pentru ca n-am vazut sa manance o singura « mancare » de-asta, neaparat trebuie sa fie macar doi chinezi, ca unul nu poate manca singur. Nu trebuie sa fie multa mancare pentru ca alaturi se alfla cu siguranta un bol mare de orez fiert. Apropos, ce se gaseste la noi si nu numai prin restaurantele chinezesti nu prea are treaba cu mancarea chinezeasca autentica ce-mi place mult. Exceptand niste oua semiclocite fierte sau ceva de genul pe care le mananca ei. Astept o ocazie sa vizitez si eu tara lor si sa gust la locul faptei mancare chinezeasca. Dupa ce au gatit nu e neaparat sa si stranga prin bucatarie, de-asta ma bucur ca m-am mutat in noua cladire unde nu mai e bucataria comuna si nu mai dau de ei printre cratitele mele. 

Chinezii se ghideaza in general dupa un singur principiu : cat mai ieftin posibil, ceea ce se vede in toate aspectele vietiilor. De asta s-au si ridicat atat de mult ca putere economica. Tot de asta daca esti in vreun colt de lume si cauti ponturi, pe chinezi trebuie sa ti-i faci prieteni. Se mai aplica si principiul efortului mimim, minim care are de cele mai multe ori valoarea zero. Sigur nu sunt toti asa, insa am cunoscut niste specimene care au ca hobby somnul si pierderea de vreme. Nici macar nu se straduiesc sa se prefaca.

Am dat si peste nesimtiti care traiau cu senzatia ca daca suntem in Japonia si eu o sa ma port cu ei cu manusi asa cum se poarta japonezii, cel mai cu bun simt popor din lume pe care il stiu… Doar ca eu nu-s japoneza si nu ma impresioneaza. Altii sunt de treaba si saritori, mai ceva decat romanii. In general imi place ca sunt uniti chiar daca cateodata nu se inteleg intre ei prea bine vorbind dialecte diferite. Is multi in lume si multi si in Japonia, vorba aia, trec apa si gata. Asa ca am si pe-aici suficienti. 

Ca de la asta pornisem, am o multime si in clasa de japoneza. Pentru ei e simplu deja citind kanji… vorbitul e formalitate, in sase luni in general se rezolva problema comunicarii. Si cum va ziceam erau sapte chinezi la ora azi. Coincidenta a facut ca exemplele la ce invatasem azi erau din povesti arhicunoscute, pentru copii : Scufita rosie, Cenusareasa, Alba ca Zapada. Constatarea uimita a profesoarei si a mea a fost ca cei sapte chinezi nu auzisera de Alba ca Zapada, nici de Scufita Rosie, vreo doi stiau de Cenusareasa dar asa, parca auzisera de ea. Nici malaezianul nu a fost mai breaz, el era total pe dinafara, insa nu se potrivea la titlu asa ca l-am lasat deoparte

Cam asta ar fi deocamdata despre chinezi, seamana mult cu noi doar ca au o tara in care nu se moare de foame, in care exista economie si care acusi o sa devina cu siguranta prima putere in lume chiar daca n-au auzit de Alba ca Zapada.