vineri, 20 noiembrie 2009

Treisprezece luni de civilizatie

A trecut mai bine de un an si, vrand nevrand, tara asta si-a pus amprenta asupra mea... Sarcasmul a scazut odata cu numarul lucrurilor de care nu sunt multumita, cu stresul care acum e oarecum inexistent in viata mea. Intr-un fel e plictisitor sa nu-ti faci griji pentru ziua de maine... Acum grija mea primordiala s-a transformat in a ma intreba ce o sa mai invat nou la lectia de dans, pe unde sa ma mai duc in weekend sau alte lucruri de genul asta.

Viata aici e total diferita fata de cea din tara. Evident ca nu continui sa regret faptul ca eu si altii ca mine nu pot sa ofere tot ce pot si sa fie rasplatiti pe masura la noi, in Romanica, nu pe alte meridiane. Ce motiv ai putea avea sa te intorci in conditiile in care la noi nu te poti intretine din salariul castigat? Ce era ar trebui sa vina sa se intample asta, pentru ca bag mana in foc, extrem de multi s-ar intoarce in tara sa munceasca daca le-ar fi garantat un trai decent. Nu asteapta nimeni sa se imbogateasca in strainataturi, dar le convine acolo pentru ca sunt respectati pentru ceea ce sunt si au un trai asa cum ar trebui sa aiba in tara lor indiferent de calificarea pe care o au. Daca tara lor i-ar respecta....

Ce-ar trebui sa schimbam? Mentaliatea, doar ca asta se schimba asa greu... De ce sa castigam cand putem sa ne furam singuri caciula...
Haideti sa dam vina pe cei care ne conduc, nu pe noi, cei de jos care aleg sa nu conteze, pe cei care aleg sa comenteze doar, pe cei care se complac in situatia in care sunt, pe cei carora le e lene sa FACA ceva. De ce sa vrem ceva mai bun cand putem sa ne plangem de situatia actuala fara sa facem nimic? Ce buni suntem la capitolul asta! Las' ca poate face altcineva... Nu mi-e dor de conceptul asta.

Indiferent unde ma va duce viitorul n-o sa stau deoparte sa astept sa faca altii ceea ce pot face eu, chiar daca pare ca efortul meu nu conteaza! Amprenta pe care si-a pus-o asupra mea Japonia ma face sa cred ca totul e posibil. Pana la urma ce-am de pierdut? Viitorul si sansa sta in alegerile pe care le facem si depind in cea mai mare parte de noi si nu de soarta.

4 comentarii:

  1. Indiferent unde te va duce viitorul, sa nu-ti pierzi niciodata multumirea ca ai reusit sa-ti iei viata in maini si sa traiesti decent si civilizat, prin propriile puteri si competente.

    Iti doresc mult succes in continuare, sa resimti cat mai putin dorul de tara si cat mai putin acut dorul celor dragi lasati in urma... si, daca vreodatata te vei intoarce, sa fie neaparat "la mai bine"...

    RăspundețiȘtergere
  2. N-ai pentru ce!

    Imi face o mare placere sa te citesc si mi-ar lipsi "povestile" tale, daca n-ai mai fi acolo... ;) Deci am si eu interesul meu! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur mult si promit sa vin cu povesti interesante! Deocamdata sunt prinsa cu stiinta...

    RăspundețiȘtergere