duminică, 28 august 2011

Postarea de duminica...

Ma gandeam cu tristete vobind cu o prietena zilele trecute ca ar cam trebui sa accept faptul ca s-ar putea sa imi fac viata in alte locuri decat in cele care, cel putin dupa stiinta mea, macar cinci generatii s-au petrecut in familie… Ma bucur nespus ca am avut ocazia sa aud povesti fel de fel de la strabunicul meu despre bunicul sau, despre viata de acu’ doua secole, despre vremuri in care timpul trecea altfel dar si oamenii erau altfel. Despre timpuri care parca s-au terminat abia ieri dar care par atat de departe…

Imi dau seama ca sunt norocoasa din multe puncte de vedere. Si pentru norocul pe care l-am avut sper, cand va fi cazul, sa-mi invat si copiii alte bucurii decat cele « populare » in ziua de azi , bucurii care imi sunt dragi si-or sa imi fie cate zile am : povestile bunicilor si strabunicilor, hoinaritul vara pe camp in cautarea de minunate flori, culesul de plante medicinale, pierdutul vremii in trifoi in cautarea unuia cu patru foi, trosnitul focului iarna in soba si mirosul de cozonaci, placerea de a bea un pahar de lapte proaspat muls sau de a face o plimbare cu sareta, ascunsul in lanul de porumb si gustul dulce al porumbului tanar, pierdutul cheii de la casa intr-un lan de mazare mult prea gustoasa, un somn intre baloti de fan si distractia statului pe malul unui parau amarat la pescuit de caras mare cat degetul mic de la mana… Si cate nu mai sunt, fara prea multa tehnologie, fara prea multa comoditate ci cu imaginatie cat cuprinde. Toate astea si multe altele m-au facut sa fiu ceea ce sunt si sa fiu fericita in pielea mea si cu familia minunata pe care o am, fara sa simt nevoia de a compara ce ceea ce posed material cu altii si fara sa invidiez pe absolut nimeni, pentru ca nu in asta rezida, pentru mine cel putin, nici realizarile si nici sensul vietii.

Ce bine e sa stii de unde vii si cine ti-au fost inaintasii, sa te bucuri de lucruri mici si simple si sa poti trai in locuri in care, vorba filmelor, « te cunoaste vantul »…


In poze este biserica din lemn din Putna, cea mai veche din Europa si una din cele mai dragi mie.


Un comentariu:

  1. Frumoasa si nostalgica prezentare a radacinilor, Ami! Postarea asta a raspuns si la o intrebare a mea, mai veche:) Noroc!

    RăspundețiȘtergere