marți, 8 februarie 2011

Identitate

Lasand la o parte mai mult sau mai putin existenta criza economica, politica, aliantele, scandalurile si senzatiile, romii plecati sa ne faca imagine in Europa si pipitele de pe ecranul TV ramanem cu ce? Bun, daca abordarea asta nu va place recurg la alta: pe motiv de prosperitate crescuta, satisfactie abundenta si trai de viata ridicat, precum si alte calitati din acelasi registru regasite in minunata tara, cu ce ramanem peste ani? 
Cine suntem noi? Suntem, de exemplu, Maria de la oras care, ajunsa sa-si depaseasca conditia nu-ti zice nici in ruptul capului ca e de la tara pentru ca acum e doamna la oras! Asa ca, atat ea cat si Vasile, Gheorghe sau care o mai fi, n-o sa-si puna nici in ruptul capului intr-o discutie (sau la profil pe facebook ca tot e la moda) ca-s dintr-un sat uitat de lume sau nu... Nici o sansa! Toti sunt oraseni de parca Romanica noastra ar fi o mare metropola, desi multe orase sunt afundate in mocirla si-arata mai rau decat multe sate... 
De ce oare fugim atat de tare de origini si ne ascundem identitatea? Ce-o fi atat de rusinos sa ai predecesorii in mediul rural sau vreun orasel mai mic? Daca fac un inventar superficial cele mai vestite si grozave minti din secolele trecute au venit... de la tara. Merg si niste exemple, ca doar isi merita si renumele ca sa nu mai zic de toata admiratia: Eminescu, Creanga sunt nume deja clasice si de care cu siguranta stiati, dar mai sunt o multime ca Petru Poni, Stefan Luchian, Constantin Brancusi, Noica, Enescu, Caragiale, Aurel Vlaicu si cati altii... Si toate astea in timp ce alte popoare se mandresc cu arborele genealogic construit de la nu stiu cate secole incoace... de ce uitam atat de repede cine suntem si de unde am plecat si mai ales de ce ne e atat de rusine de asta? 
Suntem foarte „deschisi” sa adaptam cultura altora in timp ce ne ignoram sau tratam cu indiferenta propriile radacini. De ce aceasta cultura de turma de a ne arunca in prapastia ignorantei preluand tot si pastrand mult prea putin din ce ne caracterizeaza, din ceea ce suntem? De ce ne simtim atat de bine si ne acceptam conditia unei picaturi de otet aruncata intr-o galeata de apa in loc sa fim ca o picatura de ulei plutind deasupra ei?Oare ce viitor avem ca popor? Sincer, raspunsul la aceasta intrebare se anunta a fi tema unei carti SF cu final nefericit...

8 comentarii:

  1. Cine te-a supărat aşa de tare? :D
    Oare e chiar aşa de general fenomenul?
    Eu cunosc câţiva cetăţeni cărora nu le e ruşine cu rădăcinile lor ţărăneşti.
    Am verificat câteva conturi de Facebook chiar acum şi, deşi respectivii locuiesc în momentul de faţă în Italia, Spania, America, Australia, etc, la profil au comuna natală sau oraşul mititel de baştină.

    Vestea asta sper să-ţi mai îndulcească amărăciunea. :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu ce ti-o fi starnit acum aceste cugetari, Ami dar ai mare dreptate!

    Parerea mea este ca raul isi are radacina tot in politica: si cea de ieri si cea de azi. Si nu ma refer la politica care determina economicul, fiindca si aia e vai si amar, ci la cea educationala!

    Nici atunci, nici acum nu prea s-a ingrijit nimeni de educatia noastra. Atunci, prin faptul ca ni s-au ascuns foarte multe lucruri din toate domeniile, inclusiv din istoria noastra (sau s-au denaturat cu buna stiinta). Acum, fiindca nu se ofera modele adevarate, fiindca nu sunt incurajati cei care studiaza sau muncesc cu seriozitate ci doar pipitele despre care aminteai; fiindca s eincurajeaza furtul intelkectual, nemunca, lenea, delatiunea...fiindca ne complacem - dam doar din cap si...atat.

    Am putea discuta mult si bine pe tema asta dar problema e: cine face ceva???

    RăspundețiȘtergere
  3. @Arcadia: Nu m-a suparat nimeni! faceam doar o constatare... e clar ca nu sunt toti asa. M-au inspirat, printre altele, cativa din generatia sub treizeci si de ani. Mai degraba cei plecati din tara isi pretuiesc identitatea decat multi din cei ramasi.

    @Traveling Hawk: Mare dreptate. TOATE pleaca de la educatie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Un prieten avea o vorbă

    Periculos e ţaranul de la oraş nu cel de la ţară

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place tare mult ceea ce ai scris....si intradevar e foarte adevarat. Desi tin sa te contrazic putin....sunt multi romani si din cei plecati din tara care si-ar fi dorit sa nu fi fost romani;).
    Noi ca si familie suntem cat se poate de fericiti ca suntem romani desi asta nu inseamna ca ne dorim sa locuim in Romania de azi. Romania in care am copilarit...de acea Romanie ne este dor.
    Dar aceasta e cu totul alta poveste!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu ma refeream la cei care si-ar fi dorit sa nu fi fost romani, nu cunosc astfel de persoane... Ma refeream doar la cei carora le e rusine sau nu stiu ce le-o fi sa isi "declare" identitatea, apartententa, sa aiba putina mandrie in legatura cu asta, sa stie cine-a fost bunicul, strabunicul si sa nu fuga de sat/oras mai mic ca dracu' de tamaie. Vorbeam de cei care au uitat de unde au plecat...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sper că eşti bine şi că tragedia care s-a întâmplat nu te-a speriat sau afectat. :*

    Poate ne dai un semn de viaţă. Ne rugăm să fii bine.

    RăspundețiȘtergere