Nisip si apa...

Ce dor imi era de ocean! Chiar daca e aproape nu l-am vazut de prea mult timp. Si parca cel mai bun moment e cel cand soarele apune... Obsedandu-ma ideea, am tot vanat o zi fara ploaie, fara nori, prea multe conditii insa pentru a crea o situatie perfecta. Daca in timpul zilei n-ar aparea pe cer nici un nor sa ne mai ascunda de privirile fierbinti ale soarelui, in cele mai multe seri se gaseste cate un norisor in care stralucitorul astru intra, asa ca mai priveste apusul daca mai ai cum... Asa ca n-am facut nici un efort sa ajung pe plaja, insa dintr-un click eram informata cam care e probabilitatea sa apara niste nori de-astia sadici exact la apus. 

 

Azi insa, cu vreo ora inainte de apus si-ntr-o pauza de alte treburi, am aruncat o privire pe balcon in directia celor de-acasa. Si cum parea ca norii au luat vacanta, n-am ezitat si-am si pornit-o spre ocean. Nu ca n-as fi avut altceva de facut, dar nici o pauza nu strica. N-am regretat. Cu tot cu vuietul valurilor, plaja mi se pare cel mai linistit si relaxant loc. Plus ca nu era tipenie de om cat vedeai cu ochiul, deci era numai a mea! Cateva pasari se "jucau" alergate de valuri, ritual de cina... Ma mir cum de au ratat un pestisor mort care zacea pe-acolo. 

 Oceanul, paja si soarele la apus, reteta simpla si relaxanta, fara contraindicatii si efecte secundare...