(pe gmail ca merge mai bine 
!)Habar n-aveam de unde vine “karaoke” si nici nu m-a interest subiectul pana weekendul asta cand am incercat si eu acest mod de distractie pentru prima data de cand sunt in Japonia. “Kara” inseamna gol, vacant iar “oke” vine de la orchestra, adica “okesutora”, adaptarea japoneza a cuvantului “orchestra” in engleza.
Nu stiu daca a aparut in Japonia dar stiu ca aici a luat amploare in anii ’70 de unde s-a extins mai tarziu in restul lumii, mai ales in Asia si America. Si daca in alte tari se canta de obicei karaoke in unele baruri sau cluburi, in Japonia nu e neaparat sa-ti etalezi talentele pe care le ai (sau ti le-ai dori!) de fata cu un public larg. Aici poti alege unul din restaurantele speciale pentru o astfel de distractie.
Si cum ziceam, weekendul trecut am testat si eu distractia asta. Putin rezervata la inceput, nu de alta da’ nu m-a facut mama cantareata, am acceptat sa impart ‘suferinta’ cu cateva prietene noi, doua romance si-o japoneza. La receptia restaurantului am primit o camera, izolata fonic binenteles. Prin telefon puteam comanda bauturi si mancare. Un ditamai catalog cat doua Dex-uri de mare cu melodii japoneze ne-a stat la dispozitie, plus unul mai mic in engleza.
Bianca ne-a uimit cu cateva melodii romantice in japoneza, Marlen in acelasi registru dar in engleza si cu vreo cateva octave mai sus decat mine, iar eu am inceput cu melodii mai vesele pana m-a cam lasat vocea si-am trecut si eu la de-astea lente… Ne-am distrat de minune si e clar ca experienta trebuie repetata cat de curand.
De cand am venit in Japonia m-am tot intrebat cum pot fi oamenii atat de slabi aici. Nu am toate informatiile necesare pentru a lamuri problema dar pot sa-mi dau putin cu parerea.
Nu inteleg de ce „moda” impune ca toti sa fie trasi prin gamalia acului... Pentru europeni imaginea este binecunoscuta mai mult in randul fetelor, care au drept exemplu fotomodelele. Evident ca in ultimii ani s-a dezvoltat extrem de mult obsesia pentru a avea o astfel de silueta, nspe mii de site-uri dau fel de fel de sfaturi, mass media prezinta „recordurile” la care a mai ajuns vreuna din vedete si tot asa.
Japonezii se deosebesc de situatia asta prin macar doua aspecte. Primul ar fi ca aici molipsiti de obsesia siluetei mai degraba sunt barbatii, in general tineri. In al doilea rand mentinerea unui anume standard legat de dimensiunile corporale este chestiune de interes national.
Probabil ca si regimul alimentar, suficient de diferit de cel european, contribuie la procentul redus de grasime din posesia personala a japonezilor. Oricum, a spune ca aici nu se consuma junk food e total neadevarat. Cel putin printre tineri, binecunoscutele marci fast food sunt la destul de mare cautare.
Ce e insa de admirat nu e ce, cum si cand mananca, ci ce mai fac pe langa asta. Grija pentru sanatate este mare, dar si educatia e total diferita in privinta asta. Aici copiii sunt invatati de mici sa practice o gama larga de sporturi, nu cred ca sunt multi asa ca la noi tentati sa-si ia scutire... Pe masura ce cresc nu abanoneaza miscarea si exercitiu si ati fi foarte uimiti sa vedeti cate persoane trecute de prima si a doua tinerete gasiti in salile de sport, facand jogging pe strada sau macar plimbandu-se. Evident ca au si unde, peste tot exista sali si mai sunt si pline. Sa va mai zic ca toti stiu sa inoate? Se mira cand aud ca eu habar nu am pentru ca aici invata toti in clasele primare.
In afara de grija pe care fiecare o are de propria sanatate si silueta, anual firmele fac controale medicale angajatilor. Dimensiunea taliei pare sa fie unul din criterii. Atunci cand procentul celor care sar din standarde creste, creste si contributia baneasca pe care firma respectiva trebuie sa o furnizeze in fondul asigurarilor de sanatate. Aveti aici un reportaj facut de CNN daca va intereseaza subiectul.
In weekendul care a trecut mi-am zis ca mi-ajunge cat stau prin laborator asa ca am decis sa nu pun piciorul prin campus si sa merg la shopping, activitate pe care n-am mai practicat-o de tare mult timp. Umbland prin magazine, evident ca m-am uitat si dupa ceva interesant de imbracat. Nu v-am mai zis, Japonia e diferita si prin modul in care oamenii de aici se imbraca.
Sa explic putin. In primul rand si cel putin teoretic nimanui nu-i pasa cum te imbraci. Practic le place sa se uite la cineva imbracat frumos. In al doilea rand tinutele casual, adica de zi cu zi, variaza de la clasicele (aici) rochii lalai si pana in gat, eventual si in nuante sterse, pana la tinutele de Barby. Mai exista si varianta kimono adaptata de doamne in general in varsta.
Avand in vedere ca majoritatea femeilor aici is cam doua la scobitoare isi permit sa puna pe ele si rochii lalai si tinute Barby sau mai bine Sandy Bell daca va aduceti aminte cine e. De aratat bine oricum n-arata. Pe langa costumatiile casual mai sunt si cele de job, incep cu primele.
Indiferent de vreme, majoritatea jumatatilor de scobitori (in sectiune transversala si longitudinala ca daca ma gandesc merg si patru la scobitoare!) poarta bluze cu maneci lungi, pe gat sau inchise la baza gatului, mai rar mulate pe corp si mai rar in culori vii. Daca aleg o bluza cu maneca scurta, atunci nu lipsesc din dotare manusile fara degete lungi pana la umar, asa ca sa completeze maneca lipsa, nu de alta dar nu le place sa se bronzeze. Ma gandeam eu ca e cam pustie plaja asta primavara cand a inceput sa fie vreme de stat la soare. Tot pentru/contra soarelui nu lipseste din dotare o palarie, in general cu boruri uriase si care cad pe ochi, dar si o umbreluta de soare.
Revenind la bluze, deasupra neaparat o rochita sau ceva de genul intre bluza si rochie, larga. Sub ea ori pantaloni ori neaparat colanti, evident mati sau pantalonasi scurti, trei sferturi, etc. Asta e un fel de tinuta specific japoneza, evident ca nu chiar toate is imbracate asa.
La celalalt pol sunt fetitele Barby care, indiferent de anotimp si temperatura poarta pantaloni foarte scurti ori fusta, pline de accesorii, de cele mai multe ori mai multe decat ar fi cazul. Asta e alta boala aici: chestiile sclipitoare si/sau colorate. Pietricele, inimioare lipite pe mobil, genti, brelocuri peste brelocuri, catarame, clamite de par si cate altele. Moda sclipitoare nu e adoptata doar de fete ci si de baieti. Nu-i nimic nou daca vezi vreunul cu o clama de par roz sclipitor in par... Ori vreunul care se da shmecher dar la mobil are un breloc cu un ursulet roz.
Majoritatea baietilor au parul la fel de lung ca fetele ca nu te prinzi daca nu te uiti atent care ce e. Moda la baieti e cu pantalonii cu vreo doua marimi mai mari, incalatamintea la fel, evident nelipsind posetele si accesoriile mai mult sau mai putin colorate si sclipitoare. Daca ma gandesc baietii se imbraca mai colorat decat fetele.
Nu va zic ce complicat e sa dai in magazine peste haine cu ceva culoare si care sa nu arate ca un sac... Marile lanturi europene sunt si aici dar marfa e facuta cred special pentru Japonia pentru ca nu sunt produse similare.
Desi deux piece-urile sunt garla sa nu va imaginati ca gasesti usor ceva care sa nu fie sters si plictisitor. Serioasa tinuta da' totusi! Ce sa va zic, difera mult stilul japonez de cel european. Din nefericire nu pot proba cu poze, nu m-a pasionat subiectul, promit sa reabordez subiectul mai incolo.
