Festivalul din Hamamatsu sau Hamamatsu Matsuri

In fiecare an cu exceptia celui care a trecut, in Hamamatsu are loc un festival al orasului. Cum la inceputul lui mai sunt cateva sarbatori nationale care se succed, rezulta aproape o saptamana de vacanta numita pe aici "saptamana de aur" sau Golden Week. In principiu lumea nu merge la munca si foloseste aceasta saptamana pentru diferite activitati. In orasul in care locuiesc, in timpul acestei mini vacante se organizeaza festivalul orasului menit sa sarbatoreasca noi nascutii din fiecare cartier. In cinstea lor, cartierele sau mai bine zis "orase" adica "cho"-uri in japoneza, construiesc zmee. In timpul festivalului acestea sunt ridicate, existand si o batalie intre orase in care fiecare incearca sa-i ramana zmeul cat mai mult in aer. Evident ca totul e scaldat in bere si sake, petrecerile fiind in toi de dimineata pana seara tarziu. In afara de ridicatul zmeelor, activitate inlesnita la malul oceanului de curentii puternici de aer, in diferite locatii din oras au loc spectacole si alte manifestari care implica populatia de la cel mai tanar pana la cel mai in varsta locuitor. 

Cam asta ar fi pe scurt descrierea festivalului, am mai povestit si-n anii trecuti de el aici si aici. Anul trecut festivalul a fost anulat din motive lesne de inteles dupa nenorocirea care a lovit Japonia. Anul acesta s-a revenit la traditie si s-a tinut sarbatoarea. Evident ca pregatirile au inceput cu mult inainte de inceputul lunii mai. Nu mi-a fost greu sa remarc asta avand in vedere exercitiile zgomotoase ale celor din cartierul meu, care aveau un program extrem de matinal in fiecare weekend cam cu vreo doua luni inainte de eveniment. Cum spuneam, toata lumea e implicata intr-un fel sau altul, in general copiii formand o mica trupa de incurajare cu un mic cantecel interpretat la tobe si trompete. Inca nu am inteles de ce au nevoie de doua luni de pregatire pentru doua acorduri, probabil o sa am sansa la anul sa mai studiez problema. Oricum se pare ca nu am fost singura deranjata de incurajari!

Am profitat din nou de invitatia prietenei mele, Hide, si intr-una din cele trei zile ale festivalului am mers sa vedem luptele cu zmee de la Dunele Nakatajima, reprezentand cartierul Sunayama cho, aflat chiar in centrul orasului. N-am mers singura ci l-am luat cu mine si pe Mi-chan alias Mihai, cu care m-am pricopsit ca "negru pe plantatie" anul trecut cand a venit si el din Iasi asa ca mine acu' trei ani si ceva sa-si ia doctoratul in laboratorul in care lucrez aici. Hide san a avut grija sa ne doteze cu "happi", camasi speciale de matsuri (adica festival), specifice fiecarui orasel.

La malul marii batalia cu zmee era in toi. Desi pare simplu, echipele oraselelor sunt foarte bine organizate, pana la urma succesul depinzand de aceasta precum si de experienta celor din echipa. Fiecare are rolul binestabilit: unii au grija de zmeu, altii de franghie, unii sa o deruleze de pe imensele mosoare, unii sa o intinda, altii ii incurajeaza ritmat pe primii si tot asa...

E foarte clara necesitatatea unei pregatiri adecvate nefiind de neglijat nici abilitatile fizice cu care trebuie sa fie inzestrati participantii. Controlul zmeului nu e o treaba pentru oricine!

Zeci de franghii se incolacesc unele in jurul celeilalte si rezista neasteptat de mult luptei. Ici colea din cand in cand cate o franghie se rupe si zmeul mai putin norocos cade spre dezamagirea celor care l-au ridicat dar si a celor ale caror zmee sunt derajate in cadere de ghinonist. Pana la urma castigator poate fi doar unul, asa ca soarta mai putin roza e acceptata. 

Si cum in a treia zi de festival copiii sunt cei sarbatoriti in cinstea lor ridicandu-se zmeele, tot ei sunt cei care trebuie sa indure zgomotul si agitatia din jur, insotiti binenteles de parinti.

In rest lumea se distreaza, se casca la cerul plin de zmee, face o poza, striga o incurajare, se mai impiedica de cate o franghie din sutele intinse pe camp sau ia o pauza la umbra copacilor.

 

Si cum oceanul e la o aruncatura de bat, o mica plimbare pe plaja trebuie sa faca neaparat parte din program.

Nebunia zmeelor se incheie pe la patru dupamiaza, dupa vreo sase ore lungi in soare. Zona se goleste si culmea e ca, spre deosebire de alte tari, nu exista tone de gunoaie ramase in urma dupa zecile daca nu sutele de mii de petrecareti. A propos, pe aici nu doar ca lumea arunca gunoaile unde trebuie, da le mai si sorteaza. 

Revenind la partea cu petrecerea, serile sunt incantate de parazile carelor alegorice, numite yatai, prin centrul orasului.

Desi incurca putin mai mult circulatia, defilarile astea sunt extrem de bine semnalizate incat sa nu se produca niciun incident.

Cand se termina si parada, oamenii se aduna in cartiere de obicei la casa familiei cu primul nou nascut din anul respectiv, locatie in care petrecerea continua pana tarziu in noapte.

Pentru ca am prins ultima zi de festival, am asistat si la "punerea la pastrare" a yatai-ului din Sunayama cho. Localnicii, cu mare grija, l-au dirijat pe stradutele inguste si l-au asezat cu grija intr-un garaj special unde il vor intretine tot anul pana la festivalul urmator. Din cate am aflat, acest car alegoric pare sa fie cel mai vechi din oras, fiind o adevarata opera de arta si bucatica din istorie cu superbele decoratiuni sculptate de jur imprejur.

Ziua de festival s-a terminat cu o cina acasa la Hide, cu mancare japoneza dar si sa zicem romaneasca (daca a fost facuta de mine cred ca pot sa-i zic asa), scaldata in sake din orez rosu, bere si vin.