Fuji San

Îmi aduc cu drag aminte de vremurile în care, din fericire, nu avem de ce sta prea mult în fața televizorului, însă așteptam cu sufletul la gură și priveam cu încântare primele seriale de desene animate apărute pe la noi. Dar cui nu-i placea de exemplu Sandy Bell? Cei care erau încâ la vârsta desenelor animate știu ce zic. Nu-mi amintesc foarte multe detalii însă mi s-a întipărit clar în minte o imagine care apărea după ce savuram fiecare episod: imaginea desenată a unui munte acoperit la vârf de zăpadă. Evident că atunci nici nu mi-ar fi trecut prin minte că aș putea vreodată să ajung și să locuiesc atât de aproape de vârful din poză: Fuji san.

Pentru curioși, e cel mai înalt vârf japonez (cam 3776 m), incontenstabil unul din simbolurile Japoniei, reprezintă și desenul de pe versoul bancnotei de 1000 yeni. Pentru unii reprezintă și inspirație pentru publicitate!

Prima întâlnire cu Fuji san a fost chiar emoționantă. Era începutul lui februarie și mergeam cu autocarul spre Nagano când în fața noastră pe autostradă a apărut în zare vârful muntelui sclipind mai ceva ca într-un basm din cauza zăpezii care avusese timp să se adune și razelor sorelui de care nu duc lipsă pe aici. De atunci l-am mai văzut de câteva ori însă parcă n-a fost la fel până weekendul trecut. 

Un lucru surprinzător și plăcut pentru mine în ceea ce privește Japonia este că poți sta pe plajă și admira în același timp vârfurile munților. Cel puțin în cazul lui Fuji san, lucrul ăsta e posibil. O călătorie pe marginea golfului Suruga oferă enorm de multe puncte din care Fuji poate fi admirat în toată splendoarea sa, ca să nu mai spun de peisajul minunat oferit de golful în sine cu maluri ba mai joase ba mai înalte, stâncoase uneori, în care se sparg într-una valurile.

Plimbarea a început din Shimizu, unde am mai fost, de unde am luat feribotul spre Toi. 

Am avut norocul să ajung și pe puntea feribotului de unde totul arăta diferit și se simțea diferit!

În zare se vedeau și vârfurile acoperite de zăpadă ale Alpilor de Sud sau Akaishi pe care îi admirasem mai de aproape la sfârșitul lui noiembrie.

Imaginea muntelui Fuji este însă incomparabilă!

 

Peisajul a fost superb în toate punctele în care am poposit așa că nu m-am putut opri din fotografiat până după apus... Sper să vă placă cele câteva poze postate. O să îmi fac cu siguranță ocazia să reiau călătoria în primăvară dar și să ajung la vară să privesc răsăritul de la 3776 m înălțime!