Partea a treia - Paris

A fost frumos in Paris, vreme buna, chiar foarte cald, pana am plecat ca dupa a venit vremea rea. Intre cateva suveniruri pentru colegii mei care sunt fascinati de Paris si pe buna dreptate avand in vedere ca poate majoritatea n-or sa ajunga niciodata in celalalt capat de lume, deci cum ziceam intre suveniruri, shopping (ca nu se putea altfel ) plimbari, multe plimbari si cateva poze.

Cum anul trecut cand am vazut si eu prima data Versailles-ul n-am avut noroc sa pot intra in vestitele gradini din cauza unei furtuni cumplite (pe care am avut norocul s-o ratez live pentru ca vizitam castelul ) anul asta mi-am zis ca trebuie neaparat sa ma plimb pe acolo. Cum in oras era canicula si de asflat m-am saturat, am si luat trenul spre castel. Nu era asa mare aglomeratia ca anul trecut cand coada la bilete era pe trei randuri...

In castel n-am mai intrat dar pot sa va spun dupa vizita de anul trecut ca e cel mai frumos din cate am vazut. Imi place ca, spre deosebire de Luvru de exemplu, nu-s eu mare amatoare de kilometrii de pereti cu tablouri... prefer locurile amaneajate cat de cat similar cu modul in care erau cand erau locuite.

Revenind la gradini, acestea sunt splendide. Dupa cat de bine si ingrijit arata cred ca exista o armata de oameni care se ocupa de ele. Uriase si pline de alei, ronduri de flori si fantani, sunt un loc perfect pentru a petrece o zi torida, departe de aglomeratia orasului. Am mers o bucata pe jos, dar cum intinderea gradinilor e mare, m-am bucurat sa pot gasi o bicicleta de inchiriat cu care am facut un tur prin toate colturile.

Oricum pentru mine frumusetea Parisului nu sta neaparat in inaltimea, faima, multimea monumentelor si locurilor de care toata lumea a auzit ci mai degraba in parfumul pe care il simti pe strada, in racoarea unei plimbari pe Sena, aroma cafelei pe care o bei la una din fermecatoarele terase care dau direct in strada, intr-o plimbare pe stradutele inguste cu geamuri inalte si ferestre pline de flori, in croissantul proaspat si gustos pe care ti-l ofera zambind boulangerul si care nu mai are aceeasi savoare ca aici nicaieri in lume. E o atmosfera speciala, unica, pariziana cu enorm de multe aspecte pe care le poti observa si trai doar luand-o la picior prin oras si oferindu-ti timp sa le simiti pe fiecare. Daca respiri adanc poti sa calatoresti foarte usor in timp, cu cateva sute de ani in trecut, de la revolutie pana pana pe la mijlocul evului mediu.

Si daca veni vorba, am vizitat si-un castel medieval, Vincennes, vestit pentru ca are cel mai inalt donjon pentru ca servea regelui de adapost in vremuri mai putin linsitite, dar si pentru faimosii prizonieri pe care i-a „gazduit”.

In rest ce sa va mai zic?

Ar mai fi si niste asptecte romanesti prin fata Luvrului, sub forma a doi smecherasi care incercau sa pacaleasca oamenii aruncand pe jos o verigheta si intreband a cui e. Nu m-am prins exact care era scopul final, oricum onorabil garantat nu era si mi-a batut la ochi pentru ca patisem aceeasi chestie si anul trecut si era deja prea mare coincidenta. Asa ca dupa ce i-am raspuns tipei en francais ca nu-i a mea, m-am oprit mai incolo sa vad care e treaba. A mai incercat si cu altii dar n-am reusit sa-mi dau seama ce urmarea, pentru ca nimeni nu s-a lasat tentat si la un moment dat am plecat pentru ca era o zona cam deschisa si batea la ochi pentru partenerul ei de activitate care o supraveghea din departare.
Ca sa nu uit, matul din pozele de mai sus e un pisic destept si cuminte si-l cheama Skipy.

A propos, v-am zis ce multe prize au pe aeroportul CDG?

PS George, poza de dupa cea cu mine si castelul in spate e zoom la castel din acelasi loc. Fain Nikonu'! Mersi iar de sugestii!