A trecut luna, a trecut si anul si-am ramas restanta cu povesti... Ori timpul se contracta, ori trece mai repede aici in "tara soarelui rasare". Nu investighez azi ultima ipoteza, incerc doar sa recuperez.
Inainte de pozele din Kyoto ar fi fost povestea cu drumul spre Romania din septembrie. Imbinare intre interesant si neinteresant... N-au fost toate cum as fi vrut... Mi-a iesit bine examinarea pentru postul de la univeristate, dar mi-ar fi placut sa iasa bine si alte cateva nimicuri. Iar in fuga, iar pe drumuri. Doua zile acasa. Vesnica poveste din ultimii trei ani. Sau or fi patru?! Pe de alta parte am stat 30 si ceva de ani pe acolo, deci mare branza n-ar fi. Ca sa rezum povestea, am avut o calatorie placuta si ieftina cu Eastern China Airlines. Oricate ati avea impotriva chinezilor si oricate as avea. Sunt ieftini ce mai, si atunci cand trec de standarele europene, sincer sunt de preferat si admirat. Intru putin in detalii? Eh hai sa intru...
Cat ma mai duce memoria zic ca mi-a fost bine sa merg spre Europa cu chinezii. Unu la mana is ieftine biletele, asa cum tocmai am zis. Ce sa mai, cu 500 de euro te plimbi incolo si-n-apoi incoace spre Asia, asa cum nu faci cu nicio companie. Nici macar cu rusii cu care chiar nu m-as duce. Scuze celor lezati, dar cu astia chiar n-as merge.
Cu chinezii ieftin; doi la mana poti cara de doua ori cate o valiza de 23 de kilograme, ceea ce, cunoscatorii stiu, e mare mare branza. 23 de kile e garderoba pentru 2-3 saptamani, plus vreo doua suveniruri. Daca vrei sa cari mai mult, tai din garderoba ori platesti o caruta de bani pe kilogram, de ordinul sutelor de euro. Doua buline albe pentru chinezi.
Nagoya-Shanghai
Eh, prima parte a drumului. Norocul meu cel mare ca am plecat din Nagoya. De ce? Pentru ca e la 2 ore de autobuz e mine. Autobuz care ma ia de aproximativ acasa si ma lasa la intrarea in aeroport. Mult mai convenabil decat varianta cu capitala, Tokyo, care complica cu cateva ore de aglomeratie si bani in plus traseul. Gustarea neimpresionanta. La prima vedere o panarama de sandwich fara aspect comercial. Mi-am zis sa-l gust si sa nu judec cartea dupa coperti. Sincer era bun ca si gust, pacat ca japonezii (era produs in Japonia) n-au stiut sa il faca mai atractiv. Jumate din pasageri nici nu s-au obosit sa il mai guste desi era destul de consistent.. O frunza de salata ar fi facut o uriasa diferenta. Are mare dreptate maica-mea cand zice sa am grija ca mancarea sa aiba si aspect comercial....
Next stop: Shanghai Pudong. Aici nu pot sa zic ca mi-a placut asa mult... Cam lunga oprirea. Si pentru ca am stat si la pranz si la o cina rapida inainte de plecare, trebuie sa spun ca preferam Beijingul. Acolo sunt trei restaurante mari si late, din care unul chinezesc cu mancare buna buna. In Shanghai mai multe restaurante chinezesti dar nu pot zice ca din ce-am incercat a fost ceva care sa ma cucereasca... si chiar sunt fan al mancarii chinezesti. Cea mai buna a fost cina: vita cu legume si muraturi. Nimic interesant in rest din punct de vedere al papilelor, desi am mai gustat si rata in trei arome si nu pot zice ca nu arata bine (se vede in a doua si a treia poza). Sa fie bucataria zonei, sa fie doar restaurantele... Sper sa aflu vizitand China.
Segmentul doi de drum: China-Paris.
Stewardezele dragute si amabile; extrem de amabile si extrem de rabdatoare, mai ales cu conationalii lor care sunt de (cele mai) multe ori din topor. Pana la urma ii inteleg, pe de o parte e instinctul de supravietuire care la ei se manifesta din plin la cat de multi is si trebuie sa le ajunga toate; pe de alta parte e un fel de "pitiponceala", asteptandu-se sa li se cuvina mai multe decat ar trebui. Noroc ca nu ma mai surprind multe lucruri pe lumea asta.
Serviciile bune, cum ziceam, plus doua mese calde.
Pana la urma nu pentru mancare calatorim cu avionul... mai ales ca in Paris ma asteptau gratare, mici, branzeturi, tarte si alte nebunii care n-au cum sa concureze cu ce poate servi o companie aeriana! Am vrut doar sa impartasesc din experienta asta celor interesati de o calatorie ieftina si confortabila.
Nu puteam sa nu impartasesc si poza cu micii! Sorine, fond de ecran o pun pana iti mai fac o vizita!
