miercuri, 21 septembrie 2011

Update Roke...

Ziceam eu ca nu-i mare branza dar m-am inselat. Abia ce am terminat masa de pranz si ma pregateam sa ma intorc in laborator cand am constatat ca ce vazusem inainte de pranz fusese doar buzduganul zmeului din poveste... Nici n-am pornit camera ca am si prins un copac cazand in campus exact in fata unei intrari. 


Cand am ajuns la etajul sase al cladirii era clar ca treaba e cat se poate de serioasa avand in vedere rafalele ce loveau geamul, nu mai zic de zgomotul facut de ele dar si de vant. Am stat relativ relaxata, asta pana am sarit in sus petnru ca incepuse sa sune alarma de incendiu si nu stiam de ce... S-a potolit si Roke intr-un final sau cel putin asa parea. Dupa cinci minute rafalele au inceput parca mai intense din directie opusa... 


Daca n-ati experimentat vreodata un taifun, nu va sfatuiesc sa incercati. Oricum de data asta a fost mult mai bine decat cel de acu doi ani care a zguduit o noapte intreaga cladirea in care stateam... Zgomotele pe care le auziti in filmulete sunt cat se poate de reale.

Vizite agitate


S-au cam agitat lucrurile in ultimele saptamani. Intai a trecut razant un taifunel care a mai racorit atmosfera, insa din pacate in alte zone a facut ravagii... Zilele trecute am auzit de un altul insa nu l-am bagat foarte mult in seama, prognoza fiind ca o ia si asta razant si nu ne deranjeaza extraordinar de tare. Azi dimineata insa am reverificat cum stau lucrurile, doar ca sa vad cand prind o "fereastra" sa ajung si eu la munca neplouata, la propriu evident, si-am constatat ca noul taifunel si-a schimbat drumul si s-a gandit sa treaca pe-aici. Are un nume frumos, Roke, si deocamdata se manifesta prin ploaie care cade mai mult orizontal din cauza rafalelor de vant, si cade mai mult precum curge apa la robinet. S-a mai si intunecat putin cerul, astfel ca la 9 jumate dimineata era lumina ca dupa apus. Ce-i drept n-am de ce sa ma plang: s-a mai racorit afara, curent si internet inca avem si sper din suflet sa nu pateasca nimeni ceva rau.

Intre timp asteptand sa masor niste probe prin laborator mi-am zis ca filmuletele fac mult mai mult decat poza cu prognoza, asa ca va arat cam ce poate Roke. Se poate si mai rau...
video




marți, 13 septembrie 2011

Schimbari

De o bucata de vreme imi tot propun sa scriu mai des pe blog. Mi-am propus sa fac si alte lucruri imaginandu-mi ca se vor mai linisti lucrurile in vacanta, cel putin teoretica, ce tocmai a trecut. N-am eu bafta de liniste si nici de plictiseala. Normalitatea a devenit o goana asemenea viselor in care trebuie sa alergi si nu te asculta picioarele. 

In afara treburilor cotidiene stiintifico-fantastice am mai avut parte de un "eveniment": a trebuit sa ma mut. N-a fost o problema gasitul unui nou apartament, pot zice ca am avut un mare noroc si ca sunt fericita de noul spatiu, mult mai mare, mai luminos si mai aproape de universitate. Singura variabila neplacuta in toata ecuatia asta a fost impachetatul - caratul - despachetatul si rearanjatul. Nu-mi place deloc sa fac asta si sper sa nu fie cazul sa reiau operatiunile curand. Inca nu e suta la suta gata despachetatul, dar a ajuns intr-un stadiu in care cu tot haosul stiu ce si de unde sa iau. 

Si-asa m-am trezit intr-un apartament cu doua camere si o bucatarie uriasa, fara niciun fel de mobila sau amenajare. Am inceput incet sa rezolv problema si situatia e ameliorata insa datorita conferintei de peste o saptamana si un pic si sustinerii publice a tezei din Romania operatiunea "amenajarea" e in stand-by. In plus cateva comenzi pe care le-am facut pentru diferite lucruri prin casa or sa vina abia in octombrie. Deci inca nu v-arat poze cu inainte si dupa. Curiosii vor trebui sa mai astepte, desi cred ca cea mai nerabdatoare sunt chiar eu sa-mi pun la punct casa. Chiar si asa ma simt deja foarte bine, sincer ma cam saturasem sa traiesc intr-o singura camera. Nici traficul din intersectia pe care o aveam sub geamul de la ultima locuinta nu-mi lipseste desi nu ma deranjau nici motoarele turate nici luminile, doar praful. Acum aud si bicicletele care mai scartaie pe-afara, ori vreun pisic miorlanid pe sub geamuri. Si din cand in cand vecina de la doi care acopera orice zgomot ar mai exista prin cartier. 

Mai este ceva ce astept cu mare entuziasm si anume sa-mi umplu de flori balconul de sase metri patrati! Pana sa se intample asta insa trebuie sa revin cu picioarele pe pamant si sa ma ocup de pregatirile stiintifico-fantastice pentru conferinta si doctorat... Pentru cei interesati de ultima parte o sa revin cu amanunte in zilele ce urmeaza. Cei interesati de prima parte vor astepta pana pe la mijlocul lui octombrie.