luni, 31 august 2009

Alegeri japoneze

Ieri au avut loc alegeri in Japonia. Asa ca in ultimele zile (aproximativ doua saptamani) am gustat campania electorala in varianta japoneza din punctul de vedere al unui simplu cetatean.

Mare branza n-am vazut sa se intample. S-au schimbat la fata posterele de care va vorbeam mai hat. Si-am descoperit ca habar n-au astia cum si unde sa lipeasca afisele electoarele plus ca-s cam zgarciti: fiecare cu afisul lui si-n patratica lui pe panou??? Vai, cum sa castigi daca faci campanie asa... Macar un milimetru trebuie sa intri in patratica vecinului, sau, ca in varianta romaneasca, sa apara pe tot panoul numai fata unui candidat!


From Chestii
Am mai sesizat prezenta prin cartiere a reprezentantilor diferitelor partide in mici caravane, si care faceau galagie cu portavocile. Spre deosebire de campaniile pe alte meleaguri japonezii nu stiu sa mituiasca alegatorii...In poza i-am prins numai pe cei de mai jos, in rest n-am avut camera cu mine.

From Chestii

Astia is niste baieti cu care m-am intalnit prin cartier si pe care serios ca i-as fi votat daca aveam drept de vot aici! Cum sa nu-ti pui stampila pe partidul care-ti realizeaza fericirea????!!!! Aveti mai jos un zoom sa vedeti ca nu va mint!


From Chestii

Si ca sa vedeti ca si la ei se poate vota aiurea, am citit de dimineata un articol despre o fetita de 11 ani care a putut vota. M-a distrat nu ca au lasat-o sa voteze ci scuza: era inalta (1.50 m) si-au crezut ca e adult! Aveti aici si articolul daca va intereseaza. Interesant e ca nu i-au anulat votul.

sâmbătă, 29 august 2009

Spectacol public... fara public

Desi virusul gripei porcine e o problema cat se poate de serioasa nu m-am putut abtine sa nu rad cand am citit ce au facut japonezii din cauza lui.
Zilele astea trebuia sa aiba loc un concurs de coruri la care participa elevi de scoala generala si liceu. Deoarece in scolile respective au fost depistate mai multe cazuri de imbolnavire cu virusul de care va ziceam, organizatorii au decis sa lase concursul fara public. Ma intreb daca si fara juriu. Unii cred ca ar avea emotii sa cante chiar in fata unei sali de 1700 locuri neocupate!
Lasand la o parte amuzamentul situatiei se poate vedea cu cata seriozitate trateaza japonezii astfel de probleme. Io zic ca n-au fost inspirati, trebuiau sa faca la fel ca romanii nostri la vama: sa-i puna pe spectatori la intrare sa semneze o hartie prin care declara pe proprie raspundere ca nu-s bolnavi!
Aici gasiti articolul pe care l-am citit si-o poza de la fata locului.

marți, 18 august 2009

Relaxare

Nici o activitate extraordinara zilele astea, doar putin mai multa odihna si relaxare. Daca tot am oceanul aproape, de ce sa nu profit? Cateva zile asta am facut: am stat pe plaja, unde e mult mai racoare decat in oras, si am citit. M-am mai si balacit in apa care e numai buna pentru asa ceva. Mai ramane sa invat sa inot, activitate planificata pe la sfarsitul anului, dupa luna conferintelor si plimbarilor, septembrie.
Am mai facut si cateva poze, nu foarte multe insa. Si cum nu prea am chef de scris pe blog, va las cu pozele.
Vacanta placuta si mult soare tuturor!


From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

From Ocean

miercuri, 12 august 2009

Cum imprumuti o carte de la biblioteca fara bataie de cap

Invitabil ca, atunci cand esti student sau predai, la un moment dat ajungi sa ai nevoie de o publicatie de la biblioteca. Stiu, mai nou poti gasi aproape orice pe internet. Sincer prefer varianta tiparita, prefer sa citesc o carte mai mult sau mai putin stiintifica da' in varianta clasica. Asta nu inseamna ca hardul nu contine o uriasa biblioteca sub forma de pdf-uri care se inmultesc pe zi ce trece si pe care evident le folosesc. Cand insa nu sunt in criza de timp cu gasirea informatiei imi place sa rasfoiesc cartile.

Din fericire acum procedura de procurare nu mai e asa complicata cum era cand eram in Iasi. Daca ma gandesc bine, zece ani am fost client fidel BCU. Cel mai neplacut era in perioada studentiei cand vroiam nu vroiam trebuia sa astept la binecunoscuta (de unii) coada la inceput de an pentru eliberarea/prelungirea permisului.

Odata cu trecerea la alta categorie de cititori si procedura a devenit mai usoara pentru ca nu trebuia sa ma inghesui in octombrie odata cu toti studentii, permisul fiind valabil pana la sfarsitul calendaristic al anului. In rest ce sa zic, e grozav la BCU ca poti cauta ce ai nevoie online si daca ai cota cartii pe care o vrei totul e simplu. Si din fericire, mai toate doamnele bibliotecare pe care le cunosc sunt extrem de amabile si dragute si au rabdare sa iti aduca nspe carti sa vezi care e cea in care gasesti ceea ce cauti!

Aici la biblioteca univeristatii e insa mult mai simplu. Nu ai nevoie de permis special. Cardul de student, magnetic, cu care poti sa iti schimbi parola la contul de mail de pe serverul universitatii, poti deschide usile in weekend si seara dupa ora 10, si alte chestii de-astea, cum ziceam, cardul de student e pe post de legitimatie.
Accesul in biblioteca se face numai pe baza de card. L-ai scanat si intri. N-ai card, nu intri. Nu trebuie sa supravegheze nimeni cine inta sau nu in biblioteca sau sala de lectura. Mai departe poti cauta cartea de care ai nevoie ori in sistemul clasic ori pe electronic. Cota e cu numarul raftului pe care se afla. Nu stiu daca toate publicatiile sunt direct accesibile, oricum cele in engleza pe care le pot pricepe stiu unde le gasesc.
Te-ai dus frumos, ti-ai ales ce ai nevoie, poti zabovi la o masa sau poti sa le iei cu tine. Nu inebunesti pe nimeni pentru asta. Scanezi frumos cardul de student si cartile si primesti o hartiuta care iti spune cand trebuie sa le returnezi. Acelasi automat (e aparatul din prima poza in dreapta) ti le poate prelungi daca vrei.



Mi-a placut ca, in primul rand nu fugaresti pe nimeni printre rafturi, si-apoi termenul de imprumut nu e doar doua saptamani ci deocamdata vad ca le-am luat pe aproape doua luni. Garantat termin mai repede cu ele, dar pur si simplu ideea ca nu trebuie sa vin des sa dau treaba cuiva mi se pare grozava. Plus ca-mi place sa umblu eu printre rafturi cautand cartea de care am nevoie sau doar uitandu-ma. Mai scanezi o data cardul si-ai iesit!

marți, 11 august 2009

Wake Up... Earthquake


E trecut de jumatatea lui august si starea generala e de vacanta. Am o multime de lucruri de facut dar azi chiar nu-mi programasem sa ma trezesc cu noaptea in cap. Cu toate astea am avut parte de o "alarma" de trezire mai putin placuta sub forma unui cutremur, al doilea pe care l-am simtit de cand sunt aici. Totusi la 5 dimineata nu e chiar asa neplacuta senzatia de a te trezi cu pamantul miscandu-se sub tine si toate zanganind pe langa. Nu e placuta pentru ca se poate si mai rau.
Am stat cateva secunde sa vad cat de serioasa e treaba si na, s-a terminat. M-am apucat si eu de gatit pranzul, daca tot sunt matinala macar sa fac ceva util.
A mai zanganit usa metalica dupa vreo ora datorita unei replici (una din cele zece de pana la ora asta). N-a fost mare dar nici mic, acum stiu ce inseamna 4 pe scara japoneza, se vede si din poza: e mai portocaliu decat cel de data trecuta! Nu tin sa aflu cum a fost in zona cu 6 grade.
Da' sa va mai zic ceva interesant: la universitate exista un sistem de verificare a pagubelor sa zicem dupa cutremur. Toata lumea a trebuit sa se inregistreze iar in caz de cutremur toti primesc mail si un link care face trimitere la un chestionar cu intrebari legate de starea de sanatate in urma cutremurului. Nu stiu cat poate ajuta asa ceva, in fine, stiu japonezii mai bine ce fac si de ce. M-a distrat oarecum a doua intrebare: "in cat timp credeti ca puteti sa va reluati activiatea la universitate"!

PS Salutari Aliona!

Artificii

Sambata seara s-a lasat cu focuri de artificii. In zona in care locuiesc a fost nu stiu ce festival, lucru foarte comun in perioada asta a anului. Stiam din timpul zilei ca or sa fie artificii si dupa lasatul serii am si auzit primele zgomote afara. Am avut noroc ca din balcon se vedea totul foarte bine.
La mai putin de doi kilometri de mine incepuse spectacolul. O multime de forme si culori, efecte peste efecte, nu e prima data cand vad focuri de artificii dar astea m-au lasat cu pielea ca de gaina cum zice romanul, cu tot cu cele treizeci de grade de afara. Cam asa cum ma lasa de exemplu melodia asta.
Am facut si cateva poze si-un filmulet de vreo 20 de minute din care v-am selectat o bucatica. Cand s-a terminat magia mi-am dat seama ca trecuse... mai bine de o ora. In cealalta parte a orasului aproape de dune cred erau alte artificii.


video

joi, 6 august 2009

Funny

Am primit de la cineva un link catre un site care genereaza automat slogane. Pana aici nimic interesant. Intrati insa si scrieti-va numele sau alt cuvant in casuta cu pricina in care scrie name ca sa va distrati putin! Eu am ras cu lacrimi. Enjoy!

CLICK AICI sau AICI daca primul aici nu merge

marți, 4 august 2009

Inca o diferenta

V-ati gandit vreodata cum e sa traiesti intr-o tara in care locurile de parcare sunt mai multe decat autovehiculele? Probabil ca jumatate dintre voi sunteti deja pe jos de ras, pentru ca in Romania asa ceva eu cel putin nu stiu daca mai apuc zilele sa vad... Totusi se poate. In Japonia binenteles. Aici cam totul e posibil daca isi pun oamenii mintea si umarul la treaba.

Si ma gandesc cum cautam in centrul Iasului anul trecut un loc de parcare. Trebuie sa fi super norocos sa gasesti asa ceva cand ai nevoie, nu numai in Iasi. Ca sa nu mai amintim de masinile stationate pe marginea strazilor si-asa inguste si vai de steaua lor, dar asta e alta poveste.
Cand incepusem sa va spun cum e cu transportul pe aici, ziceam ca una din conditiile necesare nu si suficiente pentru a putea cumpara un automobil este sa dovedesti ca posezi un loc de parcare. N-ai loc, n-ai masina. Printr-un rationament logic inseamna ca deja toate autoturismele existente in Japonia au loc de parcare.
In afara de asta mai sunt parcarile pe care orice locatie prestatoare de servicii, magazin, mall, firma le are si care de obicei sunt suficiente pentru clientela si angajati, plus o droaie de parcari particulare, in principal in centru, unde poti sa iti lasi masina daca ai treaba prin oras pentru doar aproximativ 3 lei ora/jumatatea de ora, in functie de zona.
Prezenta parcarilor in oras nu afecteaza cu absolut nimic din punct de vedere estetic. Pana sa ma uit atent nici nu-mi dadusem seama ca sunt parcari cladirile respective.


Numai ca notiunea de loc de parcare nu e aceeasi pe cele doua continente. Romanii care ar trebui sa se (pre)ocupe de amenajarea locurilor de parcare gandesc bidimensional, mai exact tragem doua linii cu bidineaua si gata amenajarea! Japonezii insa vad lucrurile tridimensional. Are rost sa mai zic ceva? Mai bine priviti pozele: de la simpla parcare in fata blocului (exista si varianta pentru bicilete) pana la parcarea unui mare hotel (Grand Hotel Hamamatsu) si nu numai.



From Parcari


From Parcari


From Parcari


From Parcari



From Parcari


From Parcari


Masinile pe care le vedeti se afla la al doilea etaj al unui hotel.




From Parcari


From Parcari

Cred ca mai ieftin am iesi daca i-am chema pe japonezi sa ne faca parcari, avand in vedere cati bani se cheltuie aiurea, fara nici un rezultat. Sau poate nu stim in curtea cui sa-l cautam...


luni, 3 august 2009

Weekend la Tsumagoi

De data asta trebuie sa ma credeti pe cuvant pentru ca nu am poze prea multe sa imi confirme spusele. M-am trezit fara acumulatori la camera... fara acumulatori incarcati. Noroc cu Nina. Dar pot sa va povestesc cum se distreaza japonezii.

Weekendul care a trecut am fost intr-o excursie organizata de firma Shinba Iron Works Co. , producatoare de tevi de esapament si alte chestii pentru motociclete. Scopul era socializarea angajatilor de la firma respectiva cu strainii de la universitatea noastra.

In afara de domnul Shinba, patronul, si familia lui, angajatii prezenti erau toti tineri sub treizeci si ceva de ani. Locul in care am fost e un complex de agrement situat la vreo ora cu masina de Hamamatsu, aproape de orasul in care am vazut nuferi si papagali, Kakegawa.

Cateva poze puteti vedea aici. Zona in care se afla complexul e o zona de padure. Atractiile sunt multiple: terenuri de golf, mini golf, traseu de carturi, tir cu arcul si cu pusca, piste de role, terenuri de fotbal, softball, sali de sport, piscine, locuri amenajate pentru treasure haunting si sunt convinsa ca lista continua. Hotelul este extrem de elegant, printre altele gazduieste si nunti ca mai toate hotelurile mai fitoase de aici.

Dar sa incep cu inceputul. Am pornit de dimineata spre aceasta locatie in doua autobuze, cred ca eram cel putin cincizeci de straini, adulti si copii de la univesitate. Dupa vreo ora am ajuns la Tsumagoi la complexul de care va ziceam. Ca sa intram ne-a fost verificata rezervarea. Se pare ca nu intra chiar cine vrea. Autobuzul ne-a lasat intr-o parcare de unde am urcat spre o sala de sport mare. M-a surpsins pe drum un indicator pe care era clar (ca avea si poze ;) ) interzis accesul pentru picnic, accesul cu cortul si ... tatuaje. Japonia se pare ca e o tara in care nu poti sa iti afisezi in anumite locuri publice tatuajele, daca le ai.



From Tsumagoi
In sala de sport, semi-deschisa, ne-am intalnit cu cei de la firma sponsor si ne-am impartit in trei echipe. Au urmat cateva jocuri simpatice, la cateva echipa mea a pierdut din cauza unor chinezi care se miscau in reluare, dar la urmatoarele am reusit sa iesim in avantaj. Asa ca in final n-am fost ultimii dar nici pe primul loc n-am fost! Am luat locul al doilea din trei echipe. Ne-am distrat oricum si m-am ales si cu niste vanatai de la tras franghia.Da' la franghie am fost cei mai buni!


From Tsumagoi


From Tsumagoi

A urmat masa (si bandaj cu gheata) intr-o sala a hotelului de care va ziceam. Gustoase toate si-am avut noroc si de comeseni, Mirunica cu ai ei, plus cei mai veseli si simpatici japonezi din sala, fuseseram si in aceeasi echipa mai devreme.



From Tsumagoi


From Tsumagoi

Dupa cateva discursuri din care oricum n-am inteles nimic, s-a lasat cu karaoke. Ditamai caramida de cartoi de unde puteai alege melodii... si mai era una pentru cantece in engleza, cat doua dex-uri fiecare. Ne-am dat si noi in spectacol cu „dragostea din tei” desi in afara de refren habar n-aveam versurile ca nu ma pasioneaza cantecul asta si in japoneza era prea complicat de citit. Mai cu improvizatii mai cu „iahi, iaho, iahu” n-a fost chiar asa rau pana la urma si am mai primit si aplauze.


From Tsumagoi


From Tsumagoi
N-am cantat asa infocat ca japonezii care au urmat dar ce sa zic, pentru incepatori merge!


video

S-a terminat si masa si karaoke-le si-am plecat grupuri grupulete spre alte activitati sportive. Alegerile erau: treasure hunting, adica umblat cu detectorul de metale prin padure care mi s-a parut plictisitor, mini golf, inotat la piscina si tir cu arcul. Primele trei pe motiv de ploaie s-au transformat in ping-pong, eu am avut noroc ca alesesem tir cu arcul, alt lucru pe care nu-l mai facusem niciodata si l-am descoperit aici.
Dupa un scurt training din care n-am inteles nimic ca era in japoneza am ajuns si la partea practica. Ce sa zic, pare mai usor decat e. In primele doua ture sagetile au cam zburat peste tinta sau au ajuns pe tintele vecinilor. Apoi am inceput sa ma prind si eu care e smecheria. Intr-un final m-am ales cu un scor bun pentru un incepator, dar si vanataile de rigoare pe bratul stang... Asta e, pentru toate lucrurile mai trebuie si cate un sacrificiu!
Cam asta a fost weekend-ul meu, interesant pentru ca am vazut ca exista pe lumea asta si locuri in care poti sa te distrezi, poti sa faci o groaza de lucruri. Pana la urma eu zic ca in asta sta si libertatea unui om: in a putea face ce isi doreste dar si a avea mijloacele corespunzatoare. De asta imi place Japonia!

PS O sa va zic alta data ce nu-mi place aici.
O sa mai adaug poze pe masura ce fac rost de ele.